Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare…
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.
- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni…
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?…
5 comentarii:
va multumesc ca ati facut acest sait pentru noi ,imi place mult
imi place poezia "Bivolul si Cotofana" si mai ales cand o interpreta doamna Agela Furtuna
Nu stiu cine e ,,anonimul" :)
Poate Oana P. Mă bucur mult că îţi place. Sper să îţi fie de folos.
Lorena, e adevărat că o recitare cu intonaţie de actor face ca un text să fie mai frumos. Fabula ,,Bivolul si coţofana" are o morală. Sper să o descoperi înainte de a discuta la scoală :). Lectură plăcută!
Eu Oana P. nu sunt Anonimul.
Trimiteți un comentariu