POVESTEA UNUI OM LENEŞ - de Ion Creangă

          Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.

Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevie şi altora. Şi aşa, se aleg vreo doi oameni din sat, şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!

Aşa era pe vremea aceea.

Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană.

Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întreabă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:

- Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vreo doftoroaie undeva, să se caute.

- Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani; să ierte cinstită faţa dumneavoastră, dar aista e un leneş care nu credem să fi mai având pereche în lume, şi-l ducem la spânzurătoare, ca să curăţăm satul de-un trândav.

- Alei! Oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară ca un câne, fărădelege! Mai bine duceţi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia aşa, pentru împrejurările grele, Doamne fereşte! A mânca la posmagi şi-a trăi şi el pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a perde Dumnezeu pentru o bucăţică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii. I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sari degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei, că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug, luându-te sub aripa dumisale. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi posmagi; să tot trăieşti şi să nu mai mori! Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe-un trântor, mare minune-i şi asta! Dar tot de noroc să se plângă cineva. Bine-a mai zis cine-a zis că „Boii ară şi caii mănâncă”. Hai dă răspunsul cucoanei, ori aşa, ori aşa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.

            - Dar muieţi-s posmagii? zise leneşul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.

- Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.

- Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia întreabă, că muieţi-s posmagii?

- Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da el nu poate să şi-i moaie?

- Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba?

- Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!

Atunci unul dintre săteni zice cucoanei:

- Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa, de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!

Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţa ce ave, se lehămeşte şi de binefacere şi tot, zicând:

- Oameni buni, faceţi dar cum v-a lumina Dumnezeu!

Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul.

Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia de dânsul.

Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua.

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

Vocabular:

pildă                             - exemplu, model;

posmagi                       - pesmeţi, felii de pâine

                                       uscată;

sătean                          - locuitor al satului;

să se cârnească           - să se urnească, să

                                       se mişte;

milostivă                       - miloasă, iertătoare,

                                        bună;

te prinzi să…                 - vrei, eşti de acord;

nărav                             - obicei rău, viciu;

de flori de cuc               - degeaba, fără rost;

a strica orzul pe gâşte  - a irosi, a risipi;

boii ară şi caii mănâncă- unii muncesc şi alţii

                                        stau.

POVESTEA UNUI OM LENEŞ

                                        de Ion Creangă

Întrebări       1.De ce îl duceau să-tenii pe acel om la spânzurătoare?       2.Cum a vrut să-l ajute cucoana?

Integrează în enunţuri cuvintele şi expresiile: posmagi, să se cârnească milostivă, „te prinzi să faci”, „de flori de cuc”, „strică orzul pe gâşte”.

Completează harta personajelor:                  leneşul

Ordonează enunţurile: cLeneşul a refuzat posma-gii. cSătenii îl duceau să-l spânzure. cÎn sat era un om leneş. cSătenii l-au spânzurat. cEi s-au întâlnit cu cucoana.

Reţine învăţătura textului:      Leneşul nu este dorit de nimeni.      Este bine să fim mereu harnici.

Completează proverbele:     <Leneşul la toate zice că ……………………  .     <Lenea este soră cu ……………………  .     <Lenea e la om ca ………la fier.