Ce mireasmă, ce parfum
din senin iscat, din fum.
E-un parfum îmbietor.
de poveste-mi vine-un dor
ca un val năucitor,
dintr-un timp fără pereche
ce-mi pătrunde în ureche
şi în piele prin toţi porii.
Capăt cum să pun candorii
şi tristeţii ce-mi cuprind
inima şi mintea-n jind?
Ştiu. Mă-ntorc din nou în vreme
la desaga cu dileme
la suavele mirări
şi ingenui întrebări
când aveam ca griji de-o zi
ce poveşti vom mai citi,
cât ne vom îmbogăţi
cu aceste vechi comori
ca năstruşnici cititori
şi viteji căutători
prin meleag de vis şi faptă
doar cu vorbă înţeleaptă.
2 comentarii:
Eu citesc cu drag blogul clasei.Cand deschid o carte lumea cea noua se arata.
Mă bucur, Cristina! Ce frumos ai spus în ultimul enunţ!
Trimiteți un comentariu