POEM COLECTIV
(autori - membrii cenaclului literar)
O pânză de lumină
se agaţă de ADN-ul toamnei,
iar un gând ascuţit
se infige în ceara frunzelor de cireş.
Cu tălpile reci şi moi
se caţără pe arborele gol de sentimente
privind soarele zdrenţuit,
încercând să-l atingă
şi să-l cuprindă cu podul palmei.
În sufletul plin de amar
mai este loc pentru o picătură
de primăvară,
iar printre firele mohorâte
mai cade câte un fluture
de lumină.
Un comentariu:
O zi noroasa de tristete Afara ploua cu ganduri reci. Pe strada, balti de suferinta Stau aplecate pentru veci. Un stol de lacrimi rugatoare, Asteapta invelite in sudoare. Un mic strigat, o mica ruga, Stau si-asteapta o cununa.
Un zambet si o binecuvantare,
Nici odata nu vor fi puse la incercare.
Trimiteți un comentariu