Ce-ar fi soarele fără
luna care să-i sprijine razele?
ar fi doar o lumânare stinsă
pe cerul de opal.
Ce—ar fi noaptea fără
stele care s-o lumineze ca un giuvaier?
Ar fi doar un petic de-ntuneric
într-o lume de lumină.
Ce-ar fi marea fără
valuri care să-i brăzdeze fruntea?
A fi doar apă fără glas şi fără taină
în care vin şi pleacă mii de stânci.
Ce-ar fi ceasul fără
timpul care să-i alinte roţile de nemurire?
Ar fi doar o criptă greoaie
în care trecem împreună lungiţi că două cadrane.
Ce-am fi unul fără altul?
două suflete pustii, doi pasageri fără bilera
ar fi doar mâini contemplând împreună
spre-un cer de-un alb curat,
ar fi doar degete scurtate
de timp,
de noapte, de valuri, stele
încontinuu îndrăgostite.
Ar fi şi timp,
ar fi şi ceas dar noi n-am fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu