LUNI, 10 noiembrie, la ora 18,
în sala 1,
ȘEDINȚĂ DE CENACLU LITERAR!
Vă rog anunțați toți membrii!
Aduceți cu voi ultimele creații literare.
Va dura o oră și 30 de minute.
Va dura o oră și 30 de minute.
De citit, de recitit, de recitit :) următorul poem!
Notați impresiile!
Ziua când am semănat cu toamna
de Adrian A. Agheorghesei
În duminica aceea
măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie
frunzele cădeau cu un minut de întârziere.
măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie
frunzele cădeau cu un minut de întârziere.
Ne-am salutat ca două respiraţii vechi
fără să ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.
fără să ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.
Ţi s-a făcut frig
ai cerut ceai de mentă
din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.
ai cerut ceai de mentă
din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.
Îndesai mâinile sub bluză
tremurai sau îmi tremurau ochii
ar fi trebuit să ne aşezăm la o masă mai înaltă
dar nu-ţi face griji moldovenii sunt oameni omenoşi
îţi spuneam
şi nici bine n-am terminat
că o pătură ţi-a crescut pe umeri.
tremurai sau îmi tremurau ochii
ar fi trebuit să ne aşezăm la o masă mai înaltă
dar nu-ţi face griji moldovenii sunt oameni omenoşi
îţi spuneam
şi nici bine n-am terminat
că o pătură ţi-a crescut pe umeri.
Să vină înc-un ceai de mentă!
ai decretat, boemo,
n-aveau vin fiert
în ce fel de lume nu există vin fiert atunci când suntem vii
atunci când toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri?
ai decretat, boemo,
n-aveau vin fiert
în ce fel de lume nu există vin fiert atunci când suntem vii
atunci când toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri?
Îţi ascultam zâmbetul
ca un şcolar clopoţelul pauzei mari
după ce am învăţat tabla împărţirii
ai întrebat ce mai face Dumnezeu
am răspuns că e bine sănătos
îngropat sub aurul bisericilor
am început apoi să vorbim prea mult şi prea mare.
ca un şcolar clopoţelul pauzei mari
după ce am învăţat tabla împărţirii
ai întrebat ce mai face Dumnezeu
am răspuns că e bine sănătos
îngropat sub aurul bisericilor
am început apoi să vorbim prea mult şi prea mare.
Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.
Când am plecat,
Copoul era o maşină de pompieri tăcută
chioşcul de covrigi era prea aproape
autobuzul a venit prea repede
un avion a ciobit norii.
Copoul era o maşină de pompieri tăcută
chioşcul de covrigi era prea aproape
autobuzul a venit prea repede
un avion a ciobit norii.
Ai pus un covrig la păstrare
şi am râs
ne priveam de parcă aşteptam să cadă
prima zăpadă.
şi am râs
ne priveam de parcă aşteptam să cadă
prima zăpadă.
4 comentarii:
Povestea unei buburuze
O mică buburuza iese din culcușul sau.Ea era tare dezamăgită de neimportanța ei.Pleacă sfioasă în zbor,purtată de o pană de vânt.Ajunge pe un fir de iarbă din curtea unui băiețel:
-Bunico,a sosit primăvara!Uite,am găsit o buburuza!
Buburuza își spune in gînd:"Acesta este menirea mea!Eu sunt vestitoarea primăverii! Voi pleca să-i anunț pe toți că anotimpul florilor a sosit!"
Buburuza se înalță și plecă mai departe.În drumul ei,mica viețuitoare, observă un stup de albine.Coborî lin și se opri la intrare.Ea se mira!Toate albinele dormeau.Era timpul să își împlinească destinul.Începe să zboare în jurul stupului cât de repede putea.Zumzetul produs de ea a trezit albinele.Regina se apropie de buburuza și îi spune:
-Mulțumesc mică vestitoarea!Fără tine am fi murit de foame!Îți suntem recunoscătoare!
-Cu mare plăcere!
În curând voi reveni cu câteva sugestii pentru textul tău.
Existăm
Ce-ar fi soarele fără
luna care să-i sprijine razele?
ar fi doar o lumânare stinsă
pe cerul de opal.
Ce—ar fi noaptea fără
stele care s-o lumineze ca un giuvaier?
Ar fi doar un petic de-ntuneric
într-o lume de lumina.
Ce-ar fi marea fără
valuri care să-i brăzdeze fruntea?
A fi doar apă fără glas şi fără taină
în care vin şi pleacă mii de stânci.
Ce-ar fi ceasul fără
timpul care să-i alinte roţile de nemurire?
Ar fi doar o criptă greoaie
în care trecem împreună lungiţi că două cadrane.
Ce-am fi unul fără altul?
două suflete pustii, doi pasageri fără bilera
ar fi doar mâini contemplând împreună
spre-un cer de-un alb curat,
ar fi doar degete scurtate
de timp
de noapte,de valuri,stele
încontinuu îndrăgostite .
Ar fi şi timp,ar fi şi ceas
dar noi n-am fi...
Voi posta noile texte la final de săptămână. Dacă cineva are sugestii la textele postate de colegi la comentarii, să le scrie aici.
Trimiteți un comentariu