1. Concurs literar - CLASELE PRIMARE – PROZĂ - jurizare elevi

CLASELE PRIMARE – PROZĂ

1.      Frumusețile primăverii  

         Zâna Primăvara a venit din nou cu minunăţiile ei.

         Pământul este învelit cu o plapumă verde ca smaraldul, iar pe cerul albastru ca o petală de miozotis plutesc nori argintii.

         Copacii înfloriţi se relaxează în bătaia lină şi caldă a vântului domol. Păsărelele cântă triluri voioase şi albinele zumzăie bucuroase în timp ce culeg polenul florilor înmiresmate şi viu colorate, care înfrumuseţează grădinile oamenilor.

         Animalele s-au trezit din somnul iernii. Buburuzele zboară bucuroase în văzduh, furnicile ies din muşuroaie şi joacă hora bucuriei pentru că a sosit primăvara. Greieraşul a început să cânte. Toate vietăţile au ieşit din adăposturi, încântate că a plecat frigul.

         Numai lui Moş Martin nu-i convine nimic, dar mierea pe care o va mânca îi va plăcea.

         Veveriţele jucăuşe se învârt în dansul lor nebun. Păsările călătoare s-au întors la cuiburile lor părăsite.

         Copiii ies afară şi joacă diferite jocuri, se dau cu bicicletele, trotinetele, rolele.

         Primăvara este un anotimp mirific şi plin de magie.

  

2.      Sufletul s-a deschis spre primăvară 

Vremea bună ne duce cu gândul la faptul că a sosit primăvara, cu alai de ghiocei şi flori înmiresmate. Roiuri de păpădii ne zâmbesc din iarba crudă. Razele mărunte ale soarelui străpung crengile copacilor pictaţi cu şiruri de mărgele albe. Pomii dansează în bătaia lină şi călduţă a vântului.

Soarele se duce mai târziu la culcare, iar luna se trezeşte mai greu.

Fluturaşii ne încântă cu zborul lor haotic şi ne conduc spre o viaţă mai colorată.

Albinele zboară din floare în floare pentru a culege polenul catifelat, iar furnicuţele harnice trebăluiesc pe lângă casa lor, muşuroiul.

Păsările migratoare se întorc din ţările calde pentru a înviora cu trilul lor pădurile învelite în tăcere. Ne vor readuce zâmbetul pe buze cu ciripitul lor şi vor da suflare unor cocoloaşe de puf.

Veveriţele pufoase sar din creangă în creangă.

Oamenii sărbătoresc Paştele vopsind ouă roşii şi mergând la biserică. Copiii stau în aşteptarea iepuraşului.

Tuturor le place primăvara deoarece aceasta le aduce în suflet veselia.

3.      Un anotimp deosebit   

         Privesc pe geam. Mă uimeşte frumuseţea primăverii. Când deschid fereastra, o adiere lină îmi mângâie obrajii. Îmi mişcă uşor părul.

         Copacii îşi unduiesc crengile ca într-un dans. Sunt veseli să afle că lumea le complimentează floricelele albe sau roz. Sunt mândri că sunt atât de frumoşi.

         Florile îi zâmbesc soarelui care le îmbrăţişează cu razele lui fierbinţi, dar plăcute. Ele se prind cu frunzele proaspete într-o horă a grădinii.

         Păsărelele încântă atmosfera şi o liniştesc. Le place să cânte balade vesele şi duete. Ele înfrumuseţează natura. Sunt vesele mereu şi au nişte voci speciale. Dar cine e dirijorul lor? Poate este un greieraş.

         Albinuţele nu au mai stat pe gânduri. S-au apucat de dereticat şi de fabricat miere dulce şi lipicioasă.

         Furnicuţele spală hăinuţele şi îşi adorm copilaşii. Tot muncesc, tot muncesc, iar treaba nu se mai termină.

         Un gândac duce în spate o frunză elegantă cu rochiţă verde. Merge repede pentru că este aşteptat acasă.

         Musca-mamă caută mâncare pentru puiul ei cel nou-născut care e cam mofturos când vine vorba de mâncare.

         Greieraşul s-a aşezat pe un fir de iarbă şi îşi ascultă tatăl cântând la chitară. E foarte încântat de sunetul care îi mângâie urechile micuţe.

         Buburuzele îşi numără punctele de pe aripioarele lor roşii şi mici. Se mai şi joacă. Cu siguranţă se distrează.

         Copiii se joacă în curţile lor, în parc, la bunici.

         Primăvara este un anotimp deosebit de frumos.

4.      Lacrimile primăverii  

         Undele dimineţii alunecă uşor. Simt un vânt rece săgetându-mi inima. Natura este străbătută de un fior de gheaţă.

         Norii au format o scară, iar primăvara a coborât din cer, văzând stricăciunile făcute de iarnă.

         Ochii ei au început să lăcrimeze. Unele lacrimi au ajuns pe soare, dându-i putere să îndepărteze zăpada, altele au căzut pe pământ, transformându-se în flori şi în fire proaspete de iarbă, multe s-au aşezat în copaci devenind muguri, iar două dintre ele au atins ochii mamei mele, schimbându-i în două perle.

         Astfel, acest anotimp a deschis uşa frumuseţii, a înmuiat inimile oamenilor împietrite de gerul iernii şi a clădit ochii blânzi ai mamei.

5.      Muguri de lumină I  

Toate cele patru anotimpuri, vara, toamna, iarna și primăvara, s-au dus la o întrunire condusă de Regele Timpului.

-          Tăcere în sală! a zis Regele. Am auzit de conflictele  dintre voi, anotimpurilor. Deci, ce

se petrece?

Primăvara a vorbit timidă:

-          Iarna a domnit prea mult pe pământ şi aş vrea să aduc soarele și florile şi să pun în copaci

scoici mici, verzi şi rotunde, ca să devină frunze pe pământ. Să trezesc animalele din somnul lor cel lung.

Iarna se apără:

- Dar nu-i corect, se văicări, toamna a domnit până în ianuarie. De abia am dat prima zăpadă. Nu pot să o las să se topească.

- Ba trebuie, spuse Regele Timpului, că îţi ordon!

După intrunire, iarna nu a ascultat de Regele Timpului şi a dat viscol pe pământ, că zăpada ajungea până la nori. Dar primăvara era pregatită cu soarele ei călduros şi a topit toţi nămeţii. Regele Timpului a vrut să o pedepsească pe iarnă pentru ce făcuse, dar primăvara i-a luat apărarea  Regele văzând aceasta nu a mai pedepsit iarna.

Povestea spune că aşa cum primăvara a reuşit s-o convingă pe iarnă, aşa şi mugurii de culoare verde-crud, care par de lumină,  reuşesc să izvorască din copaci şi să înflorească.

6.      Muguri de lumină II 

Este început de primăvară și au apărut primii muguri. Au culoare cafenie și sunt mici cât un vârf de degețel. Ei înfloresc pe la sfârșitul primăverii. Din muguri vor ieși flori, iar din flori vor ieși fructe bune și gustoase.

         Iarna nu pot înflori mugurii, pentru că arborele hibernează ca un urs. În somnul lui, visează omiduțe, gândăcei, mângâieri de frunze și bocănit de ciocănitoare. Cum vine primăvara, copacul se trezește din vis. Se spală pe față cu sevele care îl inundă din adâncuri.  Începe să-și inspecteze nodulețele. Își încordează crengile să le treacă amorțeala și, dintr-o dată, apar mugurii!

Se spune că, dacă o rază de lumină bate în muguri, ei strălucesc de parcă-s beculețe pe crengi. Când mugurii se aprind ca beculețele, niște  zâne vin și fură mugurii, crezând că sunt  ornamente de ciocolată.

         De supărare, Soarele trimite Poliția Mugurilor și le transformă în păsări. Ele zboară dezorientate printre crengi, neînțelegând ce li s-a întâmplat. Își ridică cioculețele spre cer și încep să plângă.

 De aceea, păsările își cântă suferințele atât de tulburător, printre ramurile copacilor!

7.      Muguri de lumină III 

Lumina... Lumina sufletului... Un suflet cât un mugure, dar luminos...

Un suflet nobil este un suflet luminos ca un mugure abia sosit după o iarna lungă. Un mugure de lumină... un suflet pur, abia înflorit... un suflet care, atunci când se deschide, luminează calea altora... un mugure care, la apus, se intimidează... se ascunde.

Lumina unui suflet trebuie sa fie caldă, puternică... O lumină sinceră și bună... Cele mai importante sunt lumina sufletului și cea a minții. Dar până și lumina minții vine de la mugurele de lumină al sufletului.

8.      Muguri de lumină IV 

       Odată, într-un castel, trăia o prinţesă foarte bolnavă. Părinţii ei au chemat toţi doctorii lumii, dar, din păcate, niciunul nu a găsit leac pentru boala fetiţei.

         După un timp, o vrăjitoare veni la castel, special ca să o vadă pe prinţesă. Regele şi regina, nemaiavând nici măcar un fir de speranţă, au acceptat.

         - E o boală foarte gravă! spuse vrăjitoarea.

         Mama prinţesei Belle începu să plângă.

         - Regină, nu plângeţi, continuă vrăjitoarea, această boală are un leac!

         - Ce leac? spuse regele.

         - Muguri de lumină.

         - Poftim? spuse regina. 

         - Muguri de lumină! Cresc în copacul speranţei.

         - În copacul speranţei? zise regele.

         - Da! Şi acolo este numai un copac. Îl găseşti în Pădurea vieţii.

         Regele şi regina au fost foarte fericiţi de răspunsul vrăjitoarei.

         Ei îl căutară pe cel mai viteaz şi mai breaz din tot regatul. Pe acel băiat îl chema Apolodor. Acel Apolodor era un băiat înalt ca bradul şi agil ca o felină. Regii îi explicară tot despre acel copac. El acceptă această aventură minunată. Porni cu un coş plin de merinde şi o sabie. Era mulţumit cu atât. Când a plecat, toată lumea i-a urat „baftă” şi „succes”.

         Pe la jumătatea drumului, dădu de o prăpastie uriaşă cu un trol lângă ea. Acest trol era de fapt păzitorul prăpastiei şi, dacă completa corect un proverb, el forma ca prin minune un pod.

         - Ce muritor îşi permite să mă deranjeze? spuse trolul.

         - Eu, Apolodor! Am venit să găsesc copacul speranţei!

         - Ştii că, dacă vrei să treci, trebuie să completezi un proverb.

         - Ştiu!

         - Bine: „Cine se scoală de dimineaţă ...?”

         - A, e uşor! Departe ajunge!

         - Corect! Poţi să treci!

         Trolul formă acel pod şi plecă mai departe.

         Când ajunse, el dădu de un copac mirific: era din cap până-n picioare acoperit cu aur. Dar, din păcate, copacul era păzit de un balaur cu şase ochi. Bine că el dormea. Dar Apolodor l-a călcat pe coadă şi dragonul s-a trezit. Urmă o luptă pe viaţă şi pe moarte în care Apolodor câştigă. A luat fructul şi l-a dus la castel.

         - Poftim, regină! spuse el.

         - Mulţumesc, Apolodor!

         Şi uite-aşa prinţesa se însănătoşi, vrăjitoarea deveni un doctor cunoscut şi apreciat, iar Apolodor îşi primi răsplata.

9.      Muguri de lumină V 

                 Este din nou primăvara . Natura se spală pe ochi , somnoroasă , fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci . Odată cu ea au venit şi păsărelele care ne încântă cu recita-lurile lor .

                        Emoţiile primăverii au cuprins tot ţinutul , iar , cu ajutorul mugurilor de lumină toată natura  a prins viaţă . Cea mai spectaculoasă schimbare a peisajelor are loc primăvara , când, parcă prin magie, culoarea verde cuprinde aproape totul, reuşind , astfel , să transforme albul strălucitor al iernii într-un covor frumos de catifea verde .

               În luna martie , soarele pare că se coboară peste natură şi îmbracă totul în tonuri calde şi splendide , iar noaptea , luna străluceşte printre ramurile copacilor cu ajutorul mugurilor de lumină pe care îi trimite către aceştia cu multă dragoste .

               Totul te uimeşte prin lumină , prin culoare , prin peisaje superbe care întrec orice imaginatie . Dintr-o dată , natura e plină de viaţă şi întrece pe oricine şi orice la frumusete .

               Şi iată că am ajuns la concluzia că mugurii de lumină , trimişi de soare către natură , fac ca toate anotimpurile să fie frumoase , dar parcă primăvara ocupă un loc special în sufletul meu. Eu cred că nimic nu este mai frumos decât un peisaj de primăvară, în care toate elementele descrise se află într-o armonie perfectă, asemenea unor reguli luate din tipare .