Într-un palat de cleştar, îşi duce zilele o prinţesă ce iubea forile de liliac. Mereu când înfloreau, ea stătea ore în şir şi le admira,le mirosea şi le îngrijea. A venit şi sezonul când mugurii au plesnit.Fata a mers în grădină şi a văzut doar pe o crenguţa flori.Dar acele flori nu erau obişnuite ci erau de un violet scăldat în apusul soarelui.Avea o mireasma venită de la Dumnezeu ,căci nu putea fi pămîntescă. Trecu o zi,trcură două …o săptămâna , iar nicio creangă nu a mai înflorit.Atunci, copila a adus o lumânare şi a pus-o la tulpina florii.Ceara se prelinse, iar floarea se făcu albă.Datorită inocenţei şi a imaculării a sufletului fără cusur şi acelui gest de sfinţenie .În grădină crescu doar liliac alb de atunci în colo.
4 comentarii:
Legenda florii de liliac alb
Într-un palat de cleştar, îşi duce zilele o prinţesă ce iubea forile de liliac. Mereu când înfloreau, ea stătea ore în şir şi le admira,le mirosea şi le îngrijea.
A venit şi sezonul când mugurii au plesnit.Fata a mers în grădină şi a văzut doar pe o crenguţa flori.Dar acele flori nu erau obişnuite ci erau de un violet scăldat în apusul soarelui.Avea o mireasma venită de la Dumnezeu ,căci nu putea fi pămîntescă.
Trecu o zi,trcură două …o săptămâna , iar nicio creangă nu a mai înflorit.Atunci, copila a adus o lumânare şi a pus-o la tulpina florii.Ceara se prelinse, iar floarea se făcu albă.Datorită inocenţei şi a imaculării a sufletului fără cusur şi acelui gest de sfinţenie .În grădină crescu doar liliac alb de atunci în colo.
Alba noapte se-nfasoara
Intr-un giulgiu de casmir,
Risipind un gand de vara
Pe un pat de trandafir.
Strani siluete-n zare
Danseaza in luna plina
Si parfumul lor de imi pare
A fi raze de lumina.
Luna pe-o colina canta
Dintr-o lira de trifoi
Tese icoana cea sfanta
A castelului din nori.
Patul meu e ud de roua
Doar vioara ei ma scoala
Si mi-aduce-n gand ca ploua
Si ca ea imi cade-n poala.
Ma adoarme , ma-nspaimanta
Imi rosteste psalmii toti
Ma descanta si ma-ncanta
Si-mi cuvanta din clopoti
Coasa ei lucie-mi pare
O cupola din mormant
Iar din glasu-i de crispare
Ciori negre vad zburand
Masca ei cea sangerie
Imi zambeste cu narav
Si-mi arata-apoi si mie
Orologiul bolnav.
Ii spun rugaciuni de taina
Si-ontreb nelamurit
Care-i vremea , care-i caina
Da din cap si am murit
Zbor...
Soare drag iubit in taina
Si inconjurat de maci
Tu imi pari a fi doar lacrimi
Intr-un lac al celor dragi.
Intr-un pas eu zbor aproape-ti
Si pe tine te-nconjor
Cu gandul la doar draga luna
Si versetele de-amor.
Intr-o geana de suspine
Cand doar patima imi curge
Si doar dorul zace-n mine
Ochii-s umezi tu mi-esti sange
Uit in jos albit-ar pruncii
Care stau privind in sus
Spre al boltei negre luncii
Gandul meu in jos e dus.
Norii imi inunda ochii
Paru-i alb vestind doar ploaia
Haine lucii , roze rochii
Ma imbraca si-mbaia.
Trimiteți un comentariu