sufleţel codobelc, de la melc melc - de Raluca Blezniuc

vlăduţ are doar patru anişori jumate
dar iubeşte matur
toate temerile mele
le aşază în şir indian lângă pătuţul lui
apoi le sparge zâmbind
de parcă ar fi nişte balonaşe de săpun

voi nu ştiţi dar el e deja şef
la jucat şotron cu îngerii
e cel care cumpără creta, numerotează pătratele
împarte copiilor marmelada la 10 dimineaţa
iar seara pe la 7
pune laptele cu scorţişoară
în căni

vlăduţ al meu e cel mai frumos copil
câteodată mă abţin cu greu să nu plâng
când îmi spune
mami eu sunt un porcuşor pentru că nu mă
mai satur de dragostea ta

are atâta nevoie de a fi ocrotit
încât aş fi în stare de dragul lui
să nu mai simt tristeţea în oase
de fiecare dată când văd imagini cu evrei
de opt ani torturaţi în lagăre