O
faptă generoasă
de Edmondo de Amicis din volumul
,,Cuore – inimă de copil”
Chiar azi dimineață Garrone ne
dădu o dovadă de inima lui cea bună. Ajunsesem cam târziu la școală, fiindcă mă
oprise profesoara de clasa I superioară, ca să mă întrebe la ce oră ar putea să
vină la noi, acasă.
Profesorul nu venise încă și trei sau patru băieți necăjeau pe bietul Crossi, băiatul cu părul roșu și cu mâna legată de gât, a cărui mamă e precupeață. Îl loveau cu liniile, îi azvârleau coji de castane în ochi și îi ziceau mereu;
— Ciungule, slutule! Unii îl imitau, în bătaie de joc, cum își ținea mâna legată de gât.
Profesorul nu venise încă și trei sau patru băieți necăjeau pe bietul Crossi, băiatul cu părul roșu și cu mâna legată de gât, a cărui mamă e precupeață. Îl loveau cu liniile, îi azvârleau coji de castane în ochi și îi ziceau mereu;
— Ciungule, slutule! Unii îl imitau, în bătaie de joc, cum își ținea mâna legată de gât.
Sărmanul băiat stătea singur în
fundul clasei și nu zicea nimic; însă se uita când la unul, când la altul,
parcă i-ar fi rugat, să-l lase în pace. Dimpotrivă ei se îndârjiră și mai tare.
Atunci Crossi începu să se roșească și să tremure de necaz, dar tot răbda.
Deodată, răutăciosul Franti se sui pe o bancă și imită pe mama lui Crossi, cum
își poartă coșurile cu zarzavaturi în mâini, când vine la poarta şcolii, ca să
aștepte pe fiul său.
Mulți
băieți începură să râdă cu hohote; Crossi își pierdu cumpătul; apucă o călimară
și o azvârli din toate puterile în capul lui Franti.
Franti își plecă repede capul, iar călimara lovi în piept pe profesorul care tocmai intra în clasă. Toți școlarii alergară speriați pe la locurile lor. Profesorul îngălbeni și urcându-se la catedră îi întrebă supărat:
— Cine a azvârlit? Nimeni nu răspunse. Profesorul întrebă iarăși, ridicând glasul: Răspundeți, cine?
Atunci lui Garrone făcându-i-se milă de bietul Crossi, se sculă repede și zise hotărât: "Eu!". Profesorul se uită la el, se uită și la ceilalți școlari, pe care îi văzu că stau minunați și zise cu glasul potolit:
— Nu este adevărat! El adăugase, vinovatul n-o să fie pedepsit, să se ridice!
Crossi se sculă și zise înecat de plâns:
— Mă băteau și mă batjocoreau; de necaz mi-am ieșit din fire și am azvârlit cu călimara!
— Șezi, zise profesorul. Să se scoale cei care l-au întărâtat. Patru elevi se sculară în picioare, plecându-și capul.
— Ați necăjit, le zise profesorul, pe un coleg care nu vă făcea nimic; ați batjocorit pe un nenorocit; ați bătut pe un neputincios, care nu este în stare să se apere. Ați făcut una din faptele cele mai mișelești, care pot mânji o ființă ome-nească! Sunteți niște nemernici! apoi coborî printre bănci, luă de bărbie pe Garrone, care stătea cu capul în jos și se uita drept în ochii lui, zicându-i:
— Tu ești un suflet bun!
Garrone, folosindu-se de împrejurare, șopti ceva la urechea profesorului care întorcându-se către cei patru vinovați, le zise cu asprime: "Vă iert!"
Franti își plecă repede capul, iar călimara lovi în piept pe profesorul care tocmai intra în clasă. Toți școlarii alergară speriați pe la locurile lor. Profesorul îngălbeni și urcându-se la catedră îi întrebă supărat:
— Cine a azvârlit? Nimeni nu răspunse. Profesorul întrebă iarăși, ridicând glasul: Răspundeți, cine?
Atunci lui Garrone făcându-i-se milă de bietul Crossi, se sculă repede și zise hotărât: "Eu!". Profesorul se uită la el, se uită și la ceilalți școlari, pe care îi văzu că stau minunați și zise cu glasul potolit:
— Nu este adevărat! El adăugase, vinovatul n-o să fie pedepsit, să se ridice!
Crossi se sculă și zise înecat de plâns:
— Mă băteau și mă batjocoreau; de necaz mi-am ieșit din fire și am azvârlit cu călimara!
— Șezi, zise profesorul. Să se scoale cei care l-au întărâtat. Patru elevi se sculară în picioare, plecându-și capul.
— Ați necăjit, le zise profesorul, pe un coleg care nu vă făcea nimic; ați batjocorit pe un nenorocit; ați bătut pe un neputincios, care nu este în stare să se apere. Ați făcut una din faptele cele mai mișelești, care pot mânji o ființă ome-nească! Sunteți niște nemernici! apoi coborî printre bănci, luă de bărbie pe Garrone, care stătea cu capul în jos și se uita drept în ochii lui, zicându-i:
— Tu ești un suflet bun!
Garrone, folosindu-se de împrejurare, șopti ceva la urechea profesorului care întorcându-se către cei patru vinovați, le zise cu asprime: "Vă iert!"
Întrebări pentru verificarea lecturii:
1. Care este titlul textului?..............................................................
2. Precizaţi autorul
textului:………………………………..............
3. Precizaţi volumul din care face
parte:……………………….......
4. Numiţi trei nume de elevi prezente
în text:………………............
5. Unde se petrece
acţiunea?..........................................................
6. Cum era inimă lui
Garrone?.......................................................
7. Câţi băieţi îl necăjeau pe Crossi?................................................
8. Ce ai aflat despre Crossi? Scrie
trei informaţii:
a………………………………………………………………...
b………………………………………………………………..
c………………………………………………………………..
9. Cum a reacţionat prima dată Crossi
când a fost lovit cu castane?
…………………………………………………………………
10. Pe cine imita
Franti?................................................................
11. Cum a reacţionat Crossi după gestul lui
Franti?.........................
………………………………………………………………….
12. Pe cine a lovit
călimara?...........................................................
13. Cum a reacţionat
profesorul?...................................................
………………………………………………………………….
14. Cum l-a apărat Garrone pe
Crossi?...........................................
15. Crossi şi-a recunoscut
vina?.....................................................
16. Dar cei patru elevi?..................................................................
17. Ce a făcut profesorul după ce Garrone i-a
şoptit ceva la ureche?.
………………………………………………………………….
18. Ce credeţi că i-a şoptit Garrone profesorului
la ureche?.............
…………………………………………………………………..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu