Eu scriu pe cer
amintirile vechi
ca şi cum le-aş scrie
într-o carte.
Unele sunt albe, altele negre,
depinde de timp şi de vremuri.
Ştiu că dacă îmi aduc aminte
plâng, iar lacrima amară
se scurge pe obrazul moale.
Amintirile...le suflu şi le povestesc
mai departe, în lume,
ca un cântec lin şi duios
cântat de mama
printre lalele şi mori de vânt.
Dacă le-aş uita, ce aş face?
Poate aş asculta mai departe
amintirile frumoase ale altora
pline de graţie, albe precum norii.
Dacă avioanele vor şterge
pata de trecut
ştiu că ea va rămâne în suflet
ca un tremur violet.
Vrîncean Lorena Debora, cl. a III-a D, Şc. Miron Costin ( nr. 11 ) Suceava
6 comentarii:
Foarte frumoasa poezie
LORENA, TE ADMIR! CE POEZI INTERESANTE AI COMPUS! POATE ÎNTR-O ZI VEI AJUNGE UN POET. ÎŢI UREZ SUCCES ÎN CONTINUARE!
Bravo Lorena te felicit.
Multumesc mult pentru felicitari.Eu as vrea ca toti sa scrieti poezi,dar fiecare copil se naste cu talentul lui,nu?
Lorena daca noi am fi pata de culoare ce s-ar intampla? P.S.raspunde printr-un comentariu
Wow!Ce frumoasa poezie! Sper ca vei avea o carte a ta.Tu urci scarile culorilor incercand sa reusesti sa ajungi o scriitoare. Sper sa ai foarte mult succes in continuare.P.S.Te felicit.
Trimiteți un comentariu