Mâine, marți, 2 feb. 2016, la ora 18,
în sala 48,
va avea loc ședința Cenaclului literar
în sala 48,
va avea loc ședința Cenaclului literar
„Mai aproape de Cuvânt”.
Vom învăța o nouă tehnică :)
PS. Anunțați și pe cei ce nu au mai venit de mult timp!
14 comentarii:
Surugiu Naomi
Nimicuri
Schitez propria galaxie
pastrata intr-o tresarire
a universului
trecuta cu vederea
de sateliti
Ma intorc in mine,
gasesc numai ruine mistuite
de dor
-sufar prea mult
pentru a mai putea zambi
Incerc sa descifrez
taina numita 'eu',
nu sper la reusita...
Cifrele m-au uitat
ma ocolesc
de parca nu m-ar cunoaste
le strig cu disperare,
dar nu ma aud
Imagini vechi
imi opresc sirul intortocheat al gandurilor
le inabus in sperante
si astept refuzul
sparg condoleantele false
in mii de fire
de cenusa,
dar timpul le reface
cu ura
Cum ar fi daca nu ar exista
Pamantul,
daca oamenii ar fi...nimic?
O lumină în nicăieri
Ești lumină în bezna vieții,
Ești o speranță de sticlă
Crăpată în buchete de lumină,
Cu umbra în ecou de curcubeu,
Ești tu... Mereu acel tu...
Învii culoarea dintr-e nopți mototolite
Cu cerul pătat în reflexii de catifea.
Topești luna de pe cerul de foc
Cu privirea sumbră rătăcită în uitare.
Ești tu... Mereu acel tu...
Îngheți lacrimile de porțelan
Cu glasul înăbușit al singurătății.
Desenezi pe soare
Lumea de gheață din lăuntrul tău.
Ești tu... Mereu acel tu...
Ești tu cel din dantelă plumburie
Cu ochii ca două stele de ceață
Și cu glasul aburit de cafea.
Ești tu... Mereu acel cub de speranță.
Cenușa dintre nori
Pe o zambilă de mătase
Pe un fir de miozot
Cu glas de porțelan
Privesc apusul printre cioburi
Cu un țurțure de foc
Scrijelesc orizontul inundat
De o umbră fără ecou
De un zâmbet cu ochi purpurii
În acord de croncănit
Cu parul zdrențuit
Zăresc un fum catifelat
Cu visul de parfum
Luna printre valuri
Glasuri secate
Purtate de valuri
Sărută tremurănd
Umbre de soare
Pe țărmul adormit
Îmbrățișat de noapte
Luna domnește
În noduri de ceață
Valurile înecate
În propria singurătate
Inundă adâncurile
Cu suflete de gheață
Zâmbete pătate
În apus de ceară
Scrijelesc trecutul
Vieții înnourate
Liniște și întuneric
Parte din viață
Oglindită în sentimentul trăirii
Spartă în amintiri mucegăite
Cu un pic de culoare în ecou
Cu doruri în fiecare lacrimă
Cu priviri ce pătează dimineața
Cu gânduri înghețate de o stea
Cu glasul de mătase al luceafărului
Nimic în noapte
Dar totul în mine...
Liniște și întuneric
Pentru tine...
Numai prin ochii tăi
Văd totul în culori...
Numai prin glasul tău
Șoptesc orizontului...
Numai prin gândul tău
Simt spuma viselor dansând...
Numai prin tine trăiesc
Chiar dacă ești o poezie.
Neînțeles
Cioburi de frumusețe
Sparte din cerul timpuriu
Reflectă multicolor
Zâmbetele primăverii
Clipiri mototolite
Uitate după stele
Surprind nepăsarea
Viselor de mohair
Privire împânzită
Scrijelită de noapte
Zâmbește fumuriu
Zorilor neînțeleși
Despre tine...
Pe gândul rumenit
S-a prelins încet un sentiment.
Vreau să-l simt pe un nanuscris vechi
Să-i simt ecoul care a înviat
De pe glasul încețoșat al inimii.
Ghicește trecutul,
Povestește viitorul,
Trăiește prezentul...
E un vers dintr-o poezie.
Mai aproape...
Vreau să te simt mai aproape,
Să simt cum îmi crapi obrazul cireșatic.
Abisul gândului să te legene.
Să-ti trimit acel susur palmat,
Să te jiace feste.
Vreau să te simt mai aproape,
Să simt genele tale parfumate
Cum ancorează pe buzele mele.
Vreau să te simt mai aproape,
Să simt bătaia inimii tale.
Vreau sa te simt mai aproape,
Chiar dacă ești un fulg de nea.
Depășit
Un zâmbet de praf
Trezește scărțâitul de cauciuc al toamnei cerate
Ciocănitul pașilor omoară firul viselor străbătut de conturul uitării
O mimă cenușie
O lacrimă a toamnei
Un dar al vremii...
Soarele de nisip
Mângâie umbra de porțelan
Purtată de suspinul verii ruginite.
Strigăt de pace
Pășesc printre ruinele camuflate ale dezbinării.
Văd cum glasul speranței se destramă.
Departe, printre noduri căptușite,
Bântuite de ego-ul orb
Se imprimă săngele de cretă,
Îmbinând viața cu moartea.
Strigăte inchegate cu teamă
Se înalță din abisul rătăcit,
Prinzând viață printre hieroglife prăfuite
Care rătăcesc ca un dor de pace,
Dar se prăbușesc...
Se prăbușesc până în ceață.
În ochi cu puterea,
În gănd cu iubirea,
Se apropie speranța...
Ajunge aproape de final,
Dar un glonț îi străpunge umbra
Și cedează printre dorinți.
Sfarsit
In inima de cunusa
abia mai are loc un gand
e-nvaluita de foc
si se topeste incet,
sfarmandu-se.
lumina se desprinde
ca un fluture de praf
lasa o rana adanca
si dispare...
Totul este un vis,
un vis frumos
si amar
ce inghite tacerea
si moare...
Sfarsit
In inima de cunusa
abia mai are loc un gand
e-nvaluita de foc
si se topeste incet,
sfarmandu-se.
lumina se desprinde
ca un fluture de praf
lasa o rana adanca
si dispare...
Totul este un vis,
un vis frumos
si amar
ce inghite tacerea
si moare...
Surugiu Naomi cl. A VI-a C
Timpul
se-ascunde
in zambete stinse
se rasfrange
asupra unei frunze
piere
intr-o soapta stinsa
printre ganduri ciobite
se naste un dor
scamosat,
isi intinde
genele prafuite
de cenusiul tabloului
din camera bunicii...
Trimiteți un comentariu