vineri, 11 decembrie 2015

Şedinţă de cenaclu literar nr. 3/2015

Dragi elevi,
 
Luni, 14 decembrie 2015, la ora 18,
va avea loc şedinţa cenaclului literar
"Mai aroape de Cuvânt"
 în sala 48, la etajul II.
 
Aduceţi cu voi toate creaţiile literare!
 
 

5 comentarii:

Unknown spunea...

Detalii de iarnă

Rafalele iernii bântuie, inimi pustii și înghețate...
Suliți te străpung,
Scoțând din tine,ace de durere.
Cadavrele strigă după bunătate.
E iarnă, iar ceaiul cald
nu mai ne mai încălzește cu nimic...
Noi tot împietriți suntem
Rupem amintirile ce dăinuie
Prin zăpadă...
Cadouri împachetate în zâmbete false,
Sunt mii, însă sufletul moare,
Ferindu-se de adevăr.
E iarnă, iar noi am rămas tot visători
Pierduți prin detalii.

Hoștinari Andra spunea...

Poveste înghețată

Un fulg plăpând
Mă poartă
Prin unde de povești,
Iar ochii pierduți de suflet
Ai gerului
Privesc fără vlagă,
Zâmbetele legate
De cioburi de gheață.
Gândurile aprinse
În lumina stelelor
Destăinuie cuvinte-cheie
Basmelor destăinuite de fulgi.
Misterul crește
Și nostalgia nopții mă cuprinde...

Hoștinari Andra spunea...

Căutări
de Hoștinari Andra

Caut o speranță
Depănată în timp
Și prăfuită cu pulberea
Indiferenței crude.

Caut o făclie ce se topește
În zăpada lunii,
Și îmi frânge sufletul,
Mi-l arde...

Caut un colț,
Un colț de imaginație,
De vise inocente,
Fără răzbunare.

Caut un astru
Care dezmiardă privirile
Înnegrite de furie,
Le înseninează.

Caut un vis neterminat,
Un vis inexistent,
O fericire prețuită,
Caut imposibilul.

Hoștinari Andra spunea...

Acum
De Hoștinari Andra

Acum, stelele sunt incertitudini
Ce ard, răsuflându-și năduful greu,
Iar clipele sunt foi îngălbenite
De închipuiri șterse de mult...

Acum, partiturile sunt învechite
De notele prăfuite și solitare
Care luminează realitataea întunecată
De ego-uri fragile și reci...

Acum, viața e doar un fir,
Un fir subțire, ca de sticlă,
Ce se destramă asemenea unui gând,
Odată cu orice pas greșit...

Acum, încrederea se refugiază
Printre cugetări întrepătrunse
Și mă părăsește când vrea,
Cînd mi se pierde imaginația...

Anonim spunea...

Frunzele
Bîndiu Bianca
Frunzele...
Cad ușor arămii,ruginii,
Îmi acoperă sufletul
Şi pier.
Pier pe marginea trecutului
Şi pe marginea prezentului,
Mă lasă să mor
Să-nviu ,să cad în melanconie
Si-apoi să sper măcar
Că timpul de va opri .


Bîndiu Bianca