iar apele fură culoarea cerului.
Ating trecutul liliachiu
şi simt că bezna eternităţii mă trănteşte
dincolo de paralelă.
Mă ascund sub o pată invizibilă...
tristeţea apusului îmi invadeaza sufletul.
Gândul se reflectă în lună,
iar trandafirul vieţii mele
se aprinde ca o scânteie metaforică.
Un comentariu:
Natura blândă- (haiku)
pe fiecare copac
câte o carte
Curcubeu simplu- (haiku)
în fiecare dungă
câte un pitic
Trimiteți un comentariu