luni, 3 martie 2014

A zecea ședință de cenaclu

Joi - 6 martie 2014,

la ora 18, în sala nr. 1,
va avea loc a noua şedinţă de cenaclu literar.

Pentru cei care nu au scris nimic, am următoarele sugestii:

1. Mugur de liliac
2. Mărțișoare la reverul soarelui
3. Dincolo de ceața caldă



5 comentarii:

Florescu Paul spunea...

Mugur de liliac

Soarele se topeste pe cer ca o lumanare nestingherita.Cerul se dezgheata in licariri calzi , in unde involburate patand norii in rozete aramii.
Pe pamant , tacerea invie iar paclele cuprind in brate tot satul ca un parfum fara de veste.Cupola bisericii se aprinde in flame si scanteie ca o flacara lasata sa arda de izbeliste intr-un neant de nepasare.
Toate comploteaza impotriva nemuririi:trandafiri infloresc in gradina dar se ofilesc in stratul de ceata , copacii se inalta si privesc mladios peisajul auriu dar soarele in loc sa-i incalzeasca trupul ii ingheata florile ce tocmai au rasarit in buchetul de ramuri.
Doar un mugur de liliac indrazneste sa-si scoata capul dintre frunzele cioplite in stanca.Mugurul alunga ceata cu mireasma sa iar norii ce-au fost pe pamant sunt acum pe cerul instelat din noapte.
Liliacul priveste din inaltul piscului cum toate poverile lumi s--au scurs vazand cu ochii , iar el , un erou asteapta ca soarele sa--i inunde lumea...

Florescu Paul spunea...

Toamna din sufletul meu

Copacul ranjea...
Frunzele coborau intr-un dans regesc acoperind falcile infometate ale asfaltului.Pamantul se surpa ca o perdea ascunsa.Timpul se scurgea ca un buchet fantomatic de flori , putrezit , uitat printre poemele de dragoste ale piciorelor desculte , ude de bruma.
Soarele privea stingher pe--o bucata de plai , napadind vestea nu demult adusa de buzele vantului cum ca toamna pasea prin buruiene.Urzicile intepau fata nevazatorilor , iar serpii iesiti din morminte ofereau ofranda musetel si tei.
Abacul timpului se topea intre degetele sfredelnice si curioase ale aducerilor aminte.Suflarea adormea peste noapte , zgomotele din crang se transformau in soapte mute sculate din morti.
Nucul imbatraneste , apele lancezesc , plumbul se scurge ca nisipul printre dintii de noroi, salcamul ofileste , iar timpul , cel mai batran stramos , sta ascuns in bolta lui groteasca de sub astre.
Singurul lucru care se pastreaza tanar este sufletul...Sufletul se metamorfozeaza continuu , chiar daca rugina impanzeste cerul , chiar daca lucrurile cele mai neinsemnate dureaza doar o secunda , chiar daca bruma ne incolteste si ne vaneaza ca pe niste ierburi marunte , sufletul nadazduieste spre infinit....

Florescu Paul spunea...

Se pare....

Soarele se pare ca apune
Apune odata cu gandul meu , in taina
Si rasare mai luminos , ziua urmatoare
Pe care mi—ai daruit-o pe-nserat.
Se pare ca norii se plimba
Se plimba odata cu pasii mei pe nisip
Si se spulbera in praful de piatra
Din sufletul tau, care arde-n desert
Se pare ca noaptea rasare-ntr-un lac
Rasare odata cu lacrimile-mi obraji
Si suspina, se—nvolbura ca spuma
Din vorbele ce mi le-ai jertfit.
Se para ca marea cu valuri senine
Si cu scoici vestejite in parul uscat
Se-amesteca in aceeasi albie din
Ochii tai cand m-ai intalnit.
Se pare ca timpul intr-o clepsidra goala
Si cu volume de proze, greu romantate
Se pierde cu mine , in lumea cea goala
Pe care mi—ai oferit—o la schimb c-un sarut...

Florescu Paul spunea...

008:Roofter e rapit.

Cand ies pe strada cu zgomotocicleta mea…lumea se uita la mine de parca as fi regale Keniei si arunca cu buchete de flori in stanga si in dreapta...Ei bine am spus o minciuna.oamenii nu arunca cu flori si nu-mi aduc laude si....nici nu se uita la mine.
Mai degraba il admira pe cainele meu un catepandru bisonchiuauacowcowdalmatian care umbla dupa mine cat e ziua de lunga.Isi face nevoie pe toate gardurile , dar nimeni nu se supara fiindca este asa de fruuumos.Dar cand si-a facut nevoile si pe cartea mea de chimie , m-am infuriat.Nu pentru ca a udat-o (chimia a fost obiectul meu cel mai nefavorit)dar cartea era a prietenului meu Paladin cuceritorul-maestru-in-fotbal-bara-vinclu-gol-mach.Iar el sigur se va supara.
Asa cum ziceam….In cartierul nostru s-au mutat doi baieti:Rinocerbul si Viespelicanul pe care eu nu avusem ocazia sa-I cunosc din morive bine udate…intemeiate , ma scuzati.Dar se pare ca atunci cand defilam , ei si—au facut aparitia si , chiar m-au inteles.Au luat cainele si au fugit cu el in brate.Doar ca nu l-au dus in curtea mea ci chiosti-azvarla-cainele-in-curtea-lor.
Am lasat zgomotocicleta jos iar lumea tocmai pleca fiind neingrijorati de soarta cainelui meu.Ce era amuzant la familia lor era ca pe surioara lor mai mica o chema Leoghepardohienapuma iar pe tatal lor Printesacareaduceprafmagicpentrumasele.Ni eu nu aveam un nume prea dur Furnicalelecangurchinezoindianoeuropeanmalaezian.EH..
Asa-i cu numele astea...cu ele te nasti cu ele traiesti si , uneori ti-e rusine , si , nici nu vreau sa ma gandesc cum se simte tatal hotilor-de-catei-si-banditilor-cu-cozoroc.
Dar sa lasam razamuzamentele.Baietii alergau din ce in ce mai arpid.Si eu fuga si ei fuga ca Nicusor si cu matusa Caprioara , dar , in loc sa sar gardul asemea curajosului baiat
m—am izbit din golplinochi de el.Dar , tampiprostul de mine , poarta era deschisa si ma septa cu bratele deschise.E ...acum cine e prostul?
Trebuia sa gasesc un plan.M-am dus acasa si m-am echipat.Pertam niste pantofi pana la genunchi , niste ochelari de soare ultravioleti si...niste ciorapi de dama pe cap.Aratam ca James Bond cand a flat ca Barbie l-a inselat cu Bradd Pitt.
In spatele curtii , cei doi se jucau cu cainel meu , si , si , si aveau o punga cu SoriTom si PisiJerry.Viau oare sa-l spanzure?M-am furisat tiptil pana la ei apoi am inceput sa tip:
-Dati-mi inapoi catepandru daca nu va zbor casa pe luna .si am scos un pistol si o bomba evident de jucarie pentru cineva care se pricepea la arme , ca mine.Lasati cainele jos in momentul acesta.Viesplicanul a dat drumul catepandrului.Si au facut pasi inapoi tinand mainile deasupra capului.Am indreptat pistolul spre ei iar ei au fugit.Pistolul scoase niste balonase de sapun.Am inceput sa rad in hohote , iar Roofter alerga dupa ei muscandu-le gleznele:
-La-sa-ne.N-o sa mai...fa-cem ni-ciod-ata asta
-Te ru-g-g-am.
Iar eu stateam si priveam peisajul minunat , in sfarsit o zi relaxanta in care sa ma bucur de inventia me Roofter...un catepandru curajos

Unknown spunea...

Rouă stelată-
Picuri din inimă reci
Se preling noaptea.