duminică, 27 octombrie 2013

A treia ședință de cenaclu...

Dragi membri, 
vă anunțăm că a treia ședință de cenaclu
 va avea loc
 miercuri, 30 octombrie, la ora 18 în sala nr. 1. 
Vă rog să îi anunțați și pe ceilalți!

Dacă cineva a finalizat textul de data trecută, 
să fie pregătit  să ni-l prezinte.
Dacă sunteți în lipsă de idei pentru o nouă creație, 
vă prezint următoarea imagine :) 
Priviți și lăsați cuvintele să exprime trăirile voastre! 





Dacă imaginea nu vă inspiră, atunci vă provoc cu un titlu:
„În coji de nucă picuri de toamnă”

6 comentarii:

Florescu Paul spunea...

SIMBOLURI SEMNIFICATIVE

FLORESCU PAUL-IULIAN


Vara se apropia pe zi ce trece.Soarele ne juca feste ochilor orbiţi de luminozitatea sa supremă.Jocuri vesele de fluturi prin cîmpiile înverzite şi prin livezile cu fructe dulci erau.Până şi iarba verde dansa în bătaia lină ca o mângâiere blândă de mamă a vântului.Timpul trecea încet , iar primavara îşi făcea bagajele.O strigare supremă de rege dădu vulturul de pe înaltul pisc prăpăstios.Prin geamuri aburinde se mişca viaţa pândind după colţuri de buruiene dese şi prăpădind timpul trecător.
În livadă , printre florile semeţe îşi făcu apariţia un biet ghiocel . Era plăpând , subţirel şi aplecat de ziceai că are lumea-ntreagă în spinare.Dădu uşor din clopoţelu-I cristalin.Roua de pe feţele obosite şi adormite a florilor se scurgea pe pământ.Seceta crudă lovi pe blândul ghiocel drept în faţa blajinî a acestuia.
Din întâmplare lângă ghiocel era şi un mărţişor drăguţ împletit.Era poleit cu multă muncă şi cu darul răbdării.Era împletit cu aţă albă , dar şi roşie.Amândouă simbolizau două lucruri zăpada şi sângele Domnului .
Sângele cald era combinat cu zăpada rece dădea un aspect frumos şi cromatic.
Muzica lină se auzea din spate.Deodată fură cuprinse de o mantie verde şi înflorită.Ghiocelul şi mărţişorul se simţeau singure.Ele au adus bucurie şi fericire primîvara , dar vara nu vor mai valora nimic.
Unele lucruri au rost toată viaţa , unele doar o perioadă iar unele deloc.

Florescu Paul spunea...

Toamna...

Florescu Paul Iulian


Vine regina bogăţiei timpurie
Cu poala plină de fructe dulci.
Fiorii zboară-n aer , o mie
Frunze peste tot , unde s-apuci ?

Soarele-ntre nouri stă priponit
Palid ca o nebună nălucă.
Norul plumburiu de ploaie-i pregătit
Şi stropii spre pământ vor să se ducă.

Frunzele de culoarea ruginii
Danseză-n bătaia de vânt
Şi copacii valsează în faţa reginii
Crengile lor slabe rupând.

Copiii cu braţe de fructe zemoase
Şi cu flori vestejite în părul roşcat
Danseză-n grădină cu hainele groase
Ca pilota mare de pe pat.

Şi ţipă vântul prin hornul fumegând
Speriind pe odorii din braţe de mamă
În mintea mea e doar un singur gând
O nostalgică a naturii ramă.

Florescu Paul spunea...

Cât trăieşte o lacrimă ?

Florescu Paul-Iulian


V-aţi gîndit cât trăieşte o lacrimă , unii poate da , alţii nu , altora nu le-a păsat.
O lacrimă izvorâtă dintr-un suflet de mamă durează o veşnicie de suferinţe.Lacrima de mamă este cea mai puternică şi înmoaie suflete , le topeşte, le arde de suferinţă când află că odorii sunt în pericol .
O lacrimă provenită dintr-o rană căpătată la joacă , durează o secundă , un obraz rumen , veştet, lăcrimat.
Lacrima unui tată , durează două nopţi de lucru muncite pentru a aduce o pâine acasă.
O lacrimă de bunică , durează un an de bătrâneţe , povară , blândeţe , un an de chinuri.
Lacrima unui copil certat cu părinţii durează o secundă eternă în care-şi dă seama că nu poate fi supărat pe cei care l-au născut.
Lacrima ta durează un veac , un secol sau poate o eternitate apoi îţi dai seama că n-ai de ce să plângi fiindcă aşa este viaţa.
Iar lacrima unei lacrimi durează o supărare , o tristeţe provocată din cine ştie de unde , din adâncul sufletului.

Florescu Paul spunea...

Toamna...

Florescu Paul Iulian


Vine regina bogăţiei timpurie
Cu poala plină de fructe dulci.
Fiorii zboară-n aer , o mie
Frunze peste tot , unde s-apuci ?

Soarele-ntre nouri stă priponit
Palid ca o nebună nălucă.
Norul plumburiu de ploaie-i pregătit
Şi stropii spre pământ vor să se ducă.

Frunzele de culoarea ruginii
Danseză-n bătaia de vânt
Şi copacii valsează în faţa reginii
Crengile lor slabe rupând.

Copiii cu braţe de fructe zemoase
Şi cu flori vestejite în părul roşcat
Danseză-n grădină cu hainele groase
Ca pilota mare de pe pat.

Şi ţipă vântul prin hornul fumegând
Speriind pe odorii din braţe de mamă
În mintea mea e doar un singur gând
O nostalgică a naturii ramă.

Vrincean Lorena spunea...

Cum este cu clasa noua? Stiti ce mai fac fosti colegi ai mei? Mie dor de ei si de dumneavoastra.

Înv. Leonte M. D. spunea...

Paul, în curând vom posta textele pe pagina blogului. Este foarte bine că le-ai scris aici și că ai scris cu diacritice!

Lorena, mă bucură semnul tău! Mulțumesc.
Colegii tăi sunt bine, se acomodează cu noile cerințe ale clasei a V-a.
După cum ai observat, blogul clasei noastre a devenit blogul cenaclului literar din școală.
Tu mai scrii? Mai poți să scrii având în vedere că acum ești mult preocupată de limba olandeză?
Dacă vrei să vezi noua clasă, dă click pe imaginea cu fluturași din colțul de sus al blogului.
Când vii în țară, să mă cauți ca să îți dau revista clasei (ai și tu un poem acolo :)). Multe salutări părinților!