O zi noroasă de tristețe - Ivaniuc Roxana Naomi

Afară plouă cu gânduri reci. 
Pe stradă, bălți de suferință
 Stau aplecate pentru veci.

 Un stol de lacrimi rugătoare, 
Așteaptă învelite în sudoare.

 Un mic strigăt, o mică rugă, 
Stau și-așteaptă o cunună. 

Un zâmbet și o binecuvântare, 
Niciodată nu vor fi puse la încercare.

Existăm - de Florescu Paul

Ce-ar fi soarele fără
 luna care să-i sprijine razele?
 ar fi doar o lumânare stinsă
 pe cerul de opal. 

Ce—ar fi noaptea fără
stele care s-o lumineze ca un giuvaier? 
Ar fi doar un petic de-ntuneric 
într-o lume de lumină.

 Ce-ar fi marea fără
 valuri care să-i brăzdeze fruntea? 
A fi doar apă fără glas şi fără taină
 în care vin şi pleacă mii de stânci. 

Ce-ar fi ceasul fără 
timpul care să-i alinte roţile de nemurire? 
Ar fi doar o criptă greoaie
 în care trecem împreună lungiţi că două cadrane. 

Ce-am fi unul fără altul?
două suflete pustii, doi pasageri fără bilera
ar fi doar mâini contemplând împreună
spre-un cer de-un alb curat,
ar fi doar degete scurtate
de timp,
de noapte, de valuri, stele
încontinuu îndrăgostite. 

Ar fi şi timp,
ar fi şi ceas dar noi n-am fi...

Povestea unei buburuze - Pînzari S.

O mică buburuză iese din culcuș.
E tare dezamăgită de neimportanța ei. 
Pleacă sfioasă în zbor, purtată de o pană de vânt. Ajunge pe un fir de iarbă din curtea unui băiețel:
   -Bunico, a sosit primăvara !Uite, am găsit o buburuza! Buburuza își spune în gând: „Aceasta este menirea mea! Eu sunt vestitoarea primăverii! Voi pleca să-i anunț pe toți că anotimpul florilor a sosit!" Buburuza se înalță și pleacă mai departe. În drumul ei, mica viețuitoare observă un stup de albine. Coborî lin și se opri la intrare. Se mira! Toate albinele dormeau. Era timpul să își împlinească destinul. Începe să zboare în jurul stupului cât de repede poate. Zumzetul produs de ea trezește albinele. Regina se apropie de buburuză și îi spune:
  -Mulțumesc,  mică vestitoarea!Fără tine am fi murit de foame! Îți suntem recunoscătoare!
  -Cu mare plăcere!

Păianjenul toamnei

POEM COLECTIV 

(autori - membrii cenaclului literar)

O pânză de lumină

se agaţă de ADN-ul toamnei,

iar un gând ascuţit

se infige în ceara frunzelor de cireş.

Cu tălpile reci şi moi

se caţără pe arborele gol de sentimente

privind soarele zdrenţuit,

încercând să-l atingă

şi să-l cuprindă cu podul palmei.

În sufletul plin de amar

mai este loc pentru o picătură

de primăvară,

iar printre firele mohorâte

mai cade câte un fluture

 de lumină.

Ședință de cenaclu literar I

LUNI, 10 noiembrie, la ora 18,

în sala 1,

ȘEDINȚĂ DE CENACLU LITERAR!

Vă rog anunțați toți membrii!

Aduceți cu voi ultimele creații literare.

Va dura o oră și 30 de minute.

De citit, de recitit, de recitit :) următorul poem!

Notați impresiile! 

Ziua când am semănat cu toamna

de Adrian A. Agheorghesei

În duminica aceea
măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie
frunzele cădeau cu un minut de întârziere.

Ne-am salutat ca două respiraţii vechi
fără să ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.

Ţi s-a făcut frig
ai cerut ceai de mentă
din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.

Îndesai mâinile sub bluză
tremurai sau îmi tremurau ochii
ar fi trebuit să ne aşezăm la o masă mai înaltă
dar nu-ţi face griji moldovenii sunt oameni omenoşi
îţi spuneam
şi nici bine n-am terminat
că o pătură ţi-a crescut pe umeri.

Să vină înc-un ceai de mentă!
ai decretat, boemo,
n-aveau vin fiert
în ce fel de lume nu există vin fiert atunci când suntem vii
atunci când toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri?

Îţi ascultam zâmbetul
ca un şcolar clopoţelul pauzei mari
după ce am învăţat tabla împărţirii
ai întrebat ce mai face Dumnezeu
am răspuns că e bine sănătos
îngropat sub aurul bisericilor
am început apoi să vorbim prea mult şi prea mare.

Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.

Când am plecat,
Copoul era o maşină de pompieri tăcută
chioşcul de covrigi era prea aproape
autobuzul a venit prea repede
un avion a ciobit norii.

Ai pus un covrig la păstrare
şi am râs
ne priveam de parcă aşteptam să cadă
prima zăpadă.