joi, 30 ianuarie 2014

Regina nopţii - de Sandra Tudurache



Într-un amurg târziu, o tânără domniţă alerga prin desişul întunecat al pădurii. 
Obosită, însetată, cu picioarele zgâriate de spini şi de crengile copacilor, tânăra a observat o poieniţă în mângâietoarea lumină a lunii.
Din depărtare, în spatele ei se auzeau trâmbiţe, lătrat de câini şi strigăte de hăitaşi. Copila era urmărită de gărzile vrăjitorului Gaius de la apus.
Cu ultimele puteri, domniţa a izbutit să ajungă lângă o fântână, acolo unde a căzut fără cunoştinţă.
Dimineaţa, tânăra s-a trezit într-un castel impunător, aşezată într-un iatac plin cu mătăsuri şi catifea scumpă. 
Din umbră a apărut un tânăr zvelt cu părul bălai ce purta o coroană de aur pe cap. Acesta s-a apropiat de ea şi i-a spus:
- Tu, regină a nopţii, din neguri ai apărut ca un parfum de lumină în viaţa mea. Vrei să fii soţia mea?
(Sandra Tudurache - clasa a V-a )

2 comentarii:

Anonim spunea...

Iarna
Cioburi de luna mi-se oglindesc in fata.Zapada galbuie ca soarele se topeste.Gerul naprasnic nu-si are locul.Lampioane minuscule se vad in zare.Florile de bumbac,magnoliile de gheata si ghioceii de plumb zboara
prin aer.
Vasiliu Bianca clasa a5a B

Hoştinari Andra spunea...

Rază de lumină rătăcită
printre perdele

Cu colţul ochiului văd printre perdele o minge de lumină în negrul nopţii.Nu mă încălzeşte. Mă priveşte de acolo de sus de pe stâlp cu mândrie.E slabă.
Luminează o parte din zăpadă.
O stea albă ca bumbacul i-a acoperit o rază.Steluţa e rece ca gerul şi umedă ca ceaţa.
Apar mai multe steluţe, formând o perdea graţioasă ca un înger , care acopară lumina...