Născut pe-o pagină dezgolită,
la lumina unui felinar din stele.
Apun sihastru ca un colind
vechi şi uitat printre poemele altora.
Iarna împleteşte din gene reci
ZĂPADA care cade peste umeri şi blesteme.
Privighetorile sunt duse
ca şi gândul meu, uitat în viscol.
Aud cum sună glasuri la fereştri
amurgesc priviri întortocheate.
Caută pe Isus printre paginele
albe , blestemate şi plânse.
Sunt un vers într-un colind uitat
pe-o mare de semne şi voci frânte.
Care-ncearcă să îngâne
urlete sculate din morţi.
(Florescu Paul Iulian - clasa a VII-a B)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu