Miercuri - 29 ianuarie 2014,
la ora 18, în sala nr. 1,
va avea loc a opta şedinţă de cenaclu literar.
Pentru cei care nu au scris nimic, am următoarele sugestii:
1. La braț cu iarna
2. Dincolo de geamul înghețat
3. Nu calc pe zăpezile altora
6 comentarii:
Astăzi este închisă şcoala, deci se mai face cenaclu?
Gânduri pentru Eminescu...
Îmi sare inima din piept. De durere, nu! De tristeţe, nu!De emoţie, nu!De bucurie, da!De bucuria reîntâlnirii cu tine, prin opera ta, un poet singuratic, camuflat în natură, furat de teii fără soţ, cucerit de magicul luceafăr. Toţi te-au vrăjit şi te-au îndemnat spre refugiere ca pe un soldat fricos.
Te-ai retras într-un colţ de codru si-ai scris până la epuitare.
De aceea toţi te vom iubi şi vom trăi cu tine în lumea scrierilor.Te respectăm, drag poet Mihai Eminescu, pentru munca
depusă.
Nu-ţi vom ura Adio! niciodata..
S-a amânat pentru miercuri.
Regina nopţii
Într-un amurg târziu, o tânără domniţă, alerga prin desişul întunecat al pădurii. Obosită, însetată, cu picioarele zgâriate de spini şi de crengile copacilor tânăra a observat o poieniţă în mângâietoarea lumină a lunii.
Din depărtare, în spatele ei se auzeau trâmbiţe, lătrat de câini şi strigăte de hăitaşi. Copila era urmărită de gărzile vrăjitorului Gaius de la apus.
Cu ultimele puteri,domniţa a izbutit să ajungă lângă o fântână,acolo unde a căzut fără cunoştinţă.
Dimineaţa,tânăra s-a trezit într-un castel impunător,aşezată într-un iatac plin cu mătăsuri şi catifea scumpă.
Din umbră a apărut un tânăr zvelt cu părul bălai ce purta o coroană de aur pe cap. Acesta s-a apropiat de ea şi i-a spus:
- ,,Tu,regină a nopţii,din neguri ai apărut ca o lumină în viaţa mea. Vrei să fii soţia mea?”
Sandra Tudurache
Vasiliu Bianca clasa a5a B
Cine?
Cine sa-ti aduca soarele -n zori,
Cine sa-ti arate curcubeul dupa nori
Cine sa-ti vegheze somnul,
Cine sa-ti simta privirea,cand cerul e senin
Cine sa-ti umple casa cu fori si
alin
Cine sa-ti spuna TE IUBESC ?
Daca nu EU!
Ziua cea dintai cu soare
Iarba deasă, auriu de chihlimbar
Se-aude-ntr-poteca indepartata
Lumini si cantec, lume-nstrainata
Ca frunze moarte-ntr-un ierbar
Cu gust amar.
Castanii drepti, cu frunze instelate
Se ridica domol, molatic , ca prin vis
Si privesc in gol cum piere o stea in abis
Cum poate cerul s-o arate
Iubiri îndepărtate
Soare dulce si viteaz, dulceata+n tre trandafiri
Bucurie şi extey , prinse-n foaie aurie
Razele pătrund în mine ca o vrajă timpurie
Uit , şi-mi trezesc melancolice iubiri
Apige destăinuiri.
Peste tot si peste toate , zbor tomnatec
Încerc să prind un strop de lacrimi
Să-l aprind cu ale mele patimi
Şi sa-l trimit spre+al naturii dor
Sălbatec
Iar prin fereastra de la birou, tîrziu
Codrul freamătă , parcă-mi zămbeşte
Şi-mi urează o zi frumoasă , pe muţeşte.
Armonia celei dintîi zi cu soare ascult
Nedumerit , nu ştiu
Trimiteți un comentariu