Luna cerne lumina
Nopţii albe,
Prin sita dorului
Ce străluceşte în zăpada scârţâindă.
Suflă gerul
Nostalgiei profunde
Şi îngheaţă apele
Satului adormit de mult.
Stropeşte copiii
Cu astre reci,
Mâdre stele firave,
Care mângâie bucuria oricui.
O inimă de copil
Zâmbeşte printre fulgi,
Râde pe înfundate,
Căci iarna a sosit.