CLONŢ DE CORB
Toamnă. Din nou. Bineînţeles, a venit cu nelipsitele sale
„semne”. A blestemat frunzele. Ele au căzut ca fulgerate. Cele care au rămas îşi aşteaptă în tăcere
sfârşitul, desprinzându-se încet de pe crengile copacilor, aproape nude, când
vântul porneşte în fuga lui haotică.
Iarbă
gri, cer gri, peisaje gri, oameni gri, suflete gri. Cenuşa toamnei a înviat din
nou, precum pasărea Phoenix. S-a mulţumit cu puţin... A luat trupul sterp al
unui corb bătrân, surd şi cu-n ochi lipsă. Negrul strălucitor al penelor sale
şi-a pierdut farmecul de la crearea lumii până în prezent.
Ce atinge
el, moare şi dispare. În zborul lui mai smulge câte-o frunză, iar asta ar fi
explicaţia cea mai logică pentru căderea frunzelor.
Dar tu...Ai realizat când a
căzut prima frunză? Ai surprins momentul?... Ai realizat când plouă prima oară cu
stropi reci? Dar când trece-o zi, o lună sau un an? Sau o viaţă, chiar. Dacă nu, înseamnă
ca trăieşti degeaba...
Luna
veghează dintre nori. Corbul dintre ramuri. Îngerii din cer. Mai cade câte-o
picătură... Semne că noaptea vânează momentul potrivit pentru a-şi face apariţia
.
Şi ea stă
pe verandă şi compune...Părul ei negru îi curge pe faţa înmărmurită, iar de pe
umerii ei de porţelan alunecă puloverul gros, precum o povară. Degetele ei
aproape îngheţate de spaima trecerii timpului cuprind strâns condeiul... Îl
priveşte adânc pe corb. Corbul pe ea... Schimbă complice câte-un surâs scurt...Şi
noaptea de-abia începe...
(Miruna Ungurenașu)
Mulțumim, Miruna! Ai spart gheața :)
7 comentarii:
a scris ceea ce a simtit. Mi-a placut foarte mult. Bravo.
Scrii foarte bine.Ai mai publicat.Tu stii sa vezi adevarata infatisare a lucrurilor.Dupa ce am citit am simtit
foarte frumos,mi-a placut foarte mult
Imi place foarte mult cum scrii . Tine-o tot asa !
Ceva frumos si placut .Ai scris ce ai simtit si ai reusit sa realizezi un text minunat . BRAVO !!!!!
Pastel de nonculori
"...s-ar putea
ca ochii mei , sa nu mai moara
de cand pastreaza-n ei frumusetea ta" (Lucian Blaga )
Azi sunt indragostita. Cioburi fierbinti imi ard sufletul , topindu-mi trupul inghetat de frigurile toamnei . Dar nu! Nu-mi ard sufletul! Imi ard viata in pastel de sentimente , in cenusa dulce si proaspata pe care o respir . Si las frigul pentru nelinisti .
Ma apuc sa-mi stropesc marea trairilor cu sperante . Ce e un strop intr-o mare ? Ce e o mare intr-un strop ? E totul .
Acele imi inteapa stomacul. Sunt ace sau aripi fine de fluturi ce vibreaza inmiit de puternic ? Sunt simple adieri sau e chiar furtuna vietii ?
Valurile se izbesc de marginile sufletului. Imi striga sa-l largesc. Sa-i distrug limitele in infinit . I le-as muta in alta inima , in alte valuri . Si talazurile mele s-ar inabusi in tacerea unei unde .
Mi-as gasi o liniste in caldura unei umbre reci , in privirile unui ochi de gheata, as fierbe ca un ceai cu aburi inflamabili de trairi .
Mi-ar placea sa topim omatul umerilor albi ai dragostei, sa se scurga in vai de soare, sa ardem , si sa ninga . Si cand fulgii ne vor atinge tampla arzatoare , sa se faca jar , si jarul fluturi , si sa zboare . Apoi sa ne pierdem in polenul frunzelor de toamna . Sa fiu fum . Dar sunt fum , si ma pierd in tine , aer . Sunt scrum in palma ta : nu ma sufla , respira-ma !
Azi sunt indragostita . Mai mult ca ieri , mai putin ca maine .
Emilia, scrie numele și prenumele întregi, clasa, litera clasei. Poți scrie aici, iar eu voi lua informațiile, dar nu voi publica comentul tău :)
Trimiteți un comentariu