Simboluri semnificative

Vara se apropie pe zi ce trece. Soarele ne joacă feste. Ochii sunt orbiţi de lumina sa supremă.  Prin câmpiile înverzite şi prin livezile cu cireşe de mai, sunt jocuri vesele de fluturi. Până şi iarba verde dansează în bătaia lină a vântului  ca o mângâiere blândă de mamă. Timpul trece încet, iar primăvara îşi face  ultimele bagaje. Vulturul,  de pe înaltul pisc, dă o strigare supremă de rege al verii. Prin geamuri aburinde se mişcă viaţa pândind după colţuri de buruiene dese şi prăpădind timpul.
Deodată, în livadă, printre florile semeţe de vară îşi face apariţia un ghiocel pierdut de anotimpul lui. Este plăpând, subţirel şi aplecat de zici că are lumea-ntreagă în spinare. Dă uşor din clopoţelu-i cristalin. Roua de pe feţele obosite şi adormite ale florilor se scurge pe pământ.
Seceta crudă loveşte  blajinul ghiocel drept în faţă.
Din întâmplare, lângă ghiocel este  un mărţişor drăguţ, împletit în Zilele Babelor. Este poleit cu multă muncă şi cu darul răbdării. Culorile lui  se împletesc alene şi amintesc de zăpada rece şi de sângele cald al  Domnului . 
Muzica lină se aude de departe.
Deodată,  o mantie verde şi înflorită învăluie simbolurile rătăcite ale primăverii. Ghiocelul şi mărţişorul se simt singuri. Îşi dau seama că ei aduc bucurie şi extaz doar primăvara. Vara ei nu  mai valorează nimic.
Aşa e şi în viaţă: unele lucruri au semnificaţie tot timpul, unele doar într-o anume perioadă, iar altele niciodată.

Florescu Paul Iulian