luni, 8 decembrie 2014

Zâmbete reci - de Hoștinari Andra



Luna cerne lumina 
Nopţii albe, 
Prin sita dorului 
Ce străluceşte în zăpada scârţâindă. 

Suflă gerul 
Nostalgiei profunde
Şi îngheaţă apele
Satului adormit de mult.

Stropeşte copiii
Cu astre reci, 
Mâdre stele firave, 
Care mângâie bucuria oricui. 

O inimă de copil 
Zâmbeşte printre fulgi, 
Râde pe înfundate, 

Căci iarna a sosit.


16 comentarii:

ivaniuc roxana naomi spunea...

Mai aproape... Vreau să te simt mai aproape, Să simt cum îmi crapi obrazul cireșatic. Abisul gândului să te legene. Să-ți trimit acel susur palmat, Să te joace feste. Vreau să te simt mai aproape, Să simt genele tale parfumate, Cum ancorează pe buzele mele. Vreau să te simt mai aproape, Să simt bătaia inimii tale. Vreau să te simt mai aproape, Chiar daca ești un fulg de nea.

viorica spunea...

Bravo roxana! Îmi place poezia ta. De ce nu o publicati pe prima pagina?

Temneanu Alis spunea...

Şoapte nocturne

Luna tremură,
praful scârţâit se agaţă de cer
iar urletul nopţii de sârmă
intră pe uşă.

Cu tălpile ruginite
îşi păstrează echilibrul schiţat
iar întunericul desenat în creion
inundă şuviţele nocturne ale şoaptelor.

Gândurile adorm în mine
doar umbre fără culoare
păşesc tavanul amorţit
şi derutează stelele împletite cu speranţă.

Surugiu Naomi clasa 5c spunea...

Mirific de piatră
o salcie plängătoare,
dantela rochiei mele
pătatăde poezie
gata de zbor
pregătită de incendiu

o hârtie mototolită
ascunde gânduri
pierdute în buzunar

o iubesc,
dar este doar o poezie!

Hoştinari Andra spunea...

O dorinţă nevinovată

Îmi cânţi gerul
Purtat din inimă în inimă.
Se sfarmă în cioburi
De cetină.

Emani energia blândă
De flăcări veşnice
Care ard în întunericul
Secat de dor.

O amintire
Ţi se înfiripă
În gânduri pierdute
În neant.

,,Mama'' e un cuvânt
Dureros pentru tine.
E singura speranţă
Pierdută de curând.

O singură dorinţă
Nevinovată,
De Crăciun să ţi
Se împlinească.

Un suflet iubit de tine
Se află printre îngeri.
În seara de Crăciun
Îl vei vedea printre constelaţii.

Surugiu Naomi clasa 5c spunea...

Mirific de pete
o salcie plângătoare,
dantela rochiei mele
pătată de cerneală
gata de zbor
pregătită de incendiu

o hârtie mototolită
ascunzånd gånduri
pierdute în buzunar

o iubesc,
dar nu este decăt o poezie!

Surugiu Naomi clasa 5c spunea...

Aţi primit poezia?

ivaniuc roxana naomi spunea...

In echilibru pe o rază
Un geamăt de moarte
sfâșie dorința de învingător.
Echilibrul sorții se strâmbă,
iar încercarea răsărită din raza vitrinei
se dezechilibrează.

Sarea sorții se iuțește.
Gândul victoriei piere.
Aș vrea să stau cu vârful coatelor pe talpa echilibrului de câștigător.

Dar nu pot...
E prea înaltă, e prea departe...
E prea greau pentru mine...să merg în echilibru pe o raza.

ivaniuc roxana naomi spunea...

Scârțăit palpitant

Un zâmbet de praf
Trezește scârțâitul de cauciuc al toamnei cerate.
Sârma pașilor omoară firul de ață străbătut de conturul ușii.

O mimă cenușie,
Un pas al toamnei spre iarnă,
Un dar al vremii.

Nisipul soarelui
Mângâie umbra strălucită,
Străbătută de suspinul verii ruginite.

Surugiu Naomi spunea...

Anotimp creponat

notiţe ascunse
în petale de fulg
subliniate cu ceaţă de cuvinte

învelitoare albă
pentru ochii verzi
scrijeliţi de glasul unui vultur

petice de vocabular
împlinind capricile
calendarului nou-născut



Anonim spunea...

Rotariu Ştefania Ana Clasa 6 B

Mama

În noaptea eternă,lumânările-s stinse
Te caut mamă prin cioburi de vise
Cu parfumul tău , dragostea o îmbraci
Din camera caldă , te aud cum taci
Clipele trec , iar tu esti departe
Deși doar un perete ne desparte
La icoana ta , aici mă-nchin
Privirea cobor și mai stau puțin
Chipul tău frumos și fragil
Mă-ncălzește.
Un suflet cald ca focul aprins
Ce se ascunde într-o singură persoană
Îți dedic poezia această în scris
Și-n glas îți spun : Te iubesc mamă !

Anonim spunea...

Rotariu Ştefania Ana Clasa 6 B

Mama

În noaptea eternă,lumânările-s stinse
Te caut mamă prin cioburi de vise
Cu parfumul tău , dragostea o îmbraci
Din camera caldă , te aud cum taci
Clipele trec , iar tu esti departe
Deși doar un perete ne desparte
La icoana ta , aici mă-nchin
Privirea cobor și mai stau puțin
Chipul tău frumos și fragil
Mă-ncălzește.
Un suflet cald ca focul aprins
Ce se ascunde într-o singură persoană
Îți dedic poezia această în scris
Și-n glas îți spun : Te iubesc mamă !

Anonim spunea...

Rotariu Ștefania Ana Clasa 6 B

România

O țară cu vise
Cu iubire
Și speranța ca-ntr-o zi,
România o să fie
O țară de basm.
E mai iubită decat altele
Și mai cinstită decat alte țări
Este România.
Țara posibilităților
Și a credinței.
România e o țară binecuvântată
Și limba , o poezie albă.
Cuvântul cules din Rai
Dus de Dunăre
Și așezat pe Carpați
Pe un munte falnic
Printre brrazi
E România !

Anonim spunea...

Rotariu Ștefania Ana Clasa 6 B

Amintiri sechestrate

Nu râd dar nici nu plâng,
Privesc îngol.
Timpul se oprește,
Iar imaginația incoloră
Varsă pedinafară mărgăritare.
Departe se aud zgomote.
Plec ,
Îndrumată de glasuri .
Mă simt ca-ntr-o cutie.
Vocile jucăriilor părăsite și prăfuite,
Răsună.
O poză ruginită de amintiri ,
Suspină.
Pânze de păianjeni se rup si atârnă,
Legănându-se din când în când.
O scamă de lumină îmi mângăie fața.
Un zâmbet îmi dă culoare ,
Ia sufletul meu de copil se naște,
Într-o cutie muzicală.
Podul cu amintiri sechestrate ,
De lumea modernă,
Tace , înecându-se în poze .

Anonim spunea...

Rotariu Ștefania Ana Clasa 6 B

Inima mea

De-ar fi inima mea ,
O stea căzătoare,
Aș zbura departe .
În galaxie .
Acolo e liniște destulă,
Pentru ați auzi gândurile.
Aș scrie cum cerul e doar o plapumă, Ce se așterne peste noi .
Aș scrie despre Coloana Infinitului
Cum zgârie raze de soare .
Aș înota printre stele ,
Să văd cum strălucesc .
Aș înota prin rezele soarelui ,
Să văd cum ne încălzesc.
Aș merge pe lună ,
Să desenez flori de cernală.
Aș face multe dar inima mea
Nu este o stea căzătoare
Care se împletește prin
Raze de soare
Plânge in lumina lunii
Și dansează pe culorile galaxiei.

Duțuc Ioana spunea...

Diagonala tăcerii
M-am întrebat:
"Ce înseamnă țara pentru mine?"
O ploaie de obiceiuri,
O carte cu peisaje,
Un bulgăre de cuvinte
Aruncate într-un dicționar,
O mare de expresii,
Un ocean de gramatică,
Un manual cu instrucțiuni
De utilizare a fericirii...
M-am gândit la ea
Nu ca "acasă" cum spun toți,
Ci ca la "mama"!
Cel mai frumos anotimp al copilăriei,
Mângâierea adolescenței,
Buchetul maturității
Și în cele din urmă
Cheia de la ușa copilăriei.
M-am așezat în biblioteca cu amintiri.
Deschid sufletul spre poza ei
Vreau să strig:
-Mama!
Dar în cele din urmă totul
Se rezumă la tăcere.
Duțuc Ioana
Clasa a VI-a B