luni, 17 noiembrie 2014

O zi noroasă de tristețe - Ivaniuc Roxana Naomi



Afară plouă cu gânduri reci. 
Pe stradă, bălți de suferință
 Stau aplecate pentru veci.

 Un stol de lacrimi rugătoare, 
Așteaptă învelite în sudoare.

 Un mic strigăt, o mică rugă, 
Stau și-așteaptă o cunună. 

Un zâmbet și o binecuvântare, 
Niciodată nu vor fi puse la încercare.






5 comentarii:

Anonim spunea...


Zâmbete reci
Luna cerne lumina
Nopţii albe,
Prin sita dorului
Ce străluceşte în zăpada scârţâindă.


Suflă gerul
Nostalgiei profunde
Şi îngheaţă apele
Satului adormit de mult.

Stropeşte copiii
Cu astre reci,
Mâdre stele firave,
Care mângâie bucuria oricui.

O inimă de copil
Zâmbeşte printre fulgi,
Râde pe înfundate,
Căci iarna a sosit.

Hoştinari Andra spunea...

Amintiri şi dorinţe
Îmi înnod
Gândurile trecutului
Cu cele ale viitorului purtat de vânt.

Formez un lanţ
Împletit cu roua
Amintirilor.

Filmul sentimentelor
Îl creez
În distribuţia fanteziei.

Sfâşii scenele triste
Şi le înlocuiesc
Cu unele fericite.

Firul se scurtează
Şi ajunge în acest moment.
Se va numi ,,Purtat pe aripă de vânt''.

Înv. Leonte M. D. spunea...

Aș vrea să știu cine e anonimul pentru a putea publica poezia.

Hoştinari Andra spunea...

Îmi cer scuze! Eu am scris acea poezie şi am uitat să-mi scriu numele.

Înv. Leonte M. D. spunea...

Ok. Revin mai târziu cu postarea.