Într-o zi, parcă sfâșiată, Din ochiul unui vechi apus, Memorii de granit Au fost dispuse să transforme Un boboc de lumină, Într-un trandafir Cu petalele cusute din metafore. O șoaptă într-o simfonie, Ce nu se mai satură Să găsească cântecul păcii, În coji de nucă.
Le mulțumesc îngerilor, Cu aripi în suflet, Îngeri care atunci când pășesc Nu lasă urmă În pământul bătătorit, De neputință, Ci în minte.
Acum privesc în zare, Cerul, Rămas ca o fosilă veche, albastră, Singurul martor al Trădării tinereții, Care poate spune că ei, Dascălii, sunt una dintre, Grenadele, care au cauzat Explozia numită Cunoaștere.
9 comentarii:
sunet acordat-
în fila de muzică
un greier micuț
ceață în sare-
o libelulă palidă
străpunge lumina
greier la bunici-
zumzete de vioară
la gura sobei
Pastel colorat-
libelula filtrează
aerul proaspăt.
Totul e-amorțit-
doar libelula fuge
spre capăt de drum.
Frunze ruginii
și pădurea-nvechită-
greierul pleacă.
Mulțimea mută-
doar greierele cântă
compoziția sa.
Profesorilor mei
De-a lungul timpului,
Profesorii m-au învățat
Tainele universului
Cu care eu m-am înfruptat.
Azi stau și scriu,
Mulțumiri să le dăruiesc,
Recunoscător să fiu,
Dar îndeajuns tot n-o să pot să le mulțumesc.
Să cânt o melodie lină
În arpegii infinite
Prin a românii șoaptă fină
Să scriu poezii smerite.
Mulțumirea mea e o ecuație,
Nedezlegată în nicio situație.
Făcută din particule,
Alcătuită din cuvinte ridicole.
Prin energia sfântului soare,
Inspirația să mi-o găsesc,
Aici sau oriunde e floare
Cu dragoste vă mulțumesc!
Duțuc Andrei clasa a VI-a A
Mulțumesc, Ioana și Andrei! Ioana, aștept și una de a ta, cu vers alb :)
Profesorlior mei
Profesorii sunt acele stele
Pe care le urmezi in cautarea
Destinului ce arde
In flacara curiozitatii.
Ei sunt viata din mine,
Sunt sfaturile sufletului
Ce dezleaga misterele
Incetosate de minte.
Inspiratia si culoarea
Se leaga in constiinta mea
Si formeaza arta ce ma stapaneste,
Cunoasterea, multimuire a profesorilor.
Versurile mele contopite
Cu muzica lor, se unesc
Intr-o capodopera,
Inteleasa doar de mine si ei.
Toate tainele vietii,
Mrejele lumii,
Artele descoperite,
Toate le-am aflat datorita lor.
Pentru toate acestea,
Dragii mei profesori,
Va pot spune doar un simplu:
Multumesc!
Hostinari Andra
Profesorilor mei
Într-o zi, parcă sfâșiată,
Din ochiul unui vechi apus,
Memorii de granit
Au fost dispuse să transforme
Un boboc de lumină,
Într-un trandafir
Cu petalele cusute din metafore.
O șoaptă într-o simfonie,
Ce nu se mai satură
Să găsească cântecul păcii,
În coji de nucă.
Le mulțumesc îngerilor,
Cu aripi în suflet,
Îngeri care atunci când pășesc
Nu lasă urmă
În pământul bătătorit,
De neputință,
Ci în minte.
Acum privesc în zare,
Cerul,
Rămas ca o fosilă veche, albastră,
Singurul martor al
Trădării tinereții,
Care poate spune că ei,
Dascălii, sunt una dintre,
Grenadele, care au cauzat
Explozia numită
Cunoaștere.
Valizele pe suflet
Jaluzele pe suflet
Se extinde fără oprire
Si împiedică sentimentele
Să se ducă la matcă.
Din fericire,
Un fluture zâmbet
Reușește să treacă
De obstacolele vieții.
Îmulțindu-se în mii de zâmbete şi bucuriile
Plecând să distrugă
Zidul de răutate
Al sufletului meu.
Trimiteți un comentariu