Într-un amurg târziu, o tânără domniţă alerga prin desişul întunecat al pădurii.
Obosită, însetată, cu picioarele zgâriate de spini şi de crengile copacilor, tânăra a observat o poieniţă în mângâietoarea lumină a lunii.
Din depărtare, în spatele ei se auzeau trâmbiţe, lătrat de câini şi strigăte de hăitaşi. Copila era urmărită de gărzile vrăjitorului Gaius de la apus.
Cu ultimele puteri, domniţa a izbutit să ajungă lângă o fântână, acolo unde a căzut fără cunoştinţă.
Dimineaţa, tânăra s-a trezit într-un castel impunător, aşezată într-un iatac plin cu mătăsuri şi catifea scumpă.
Din umbră a apărut un tânăr zvelt cu părul bălai ce purta o coroană de aur pe cap. Acesta s-a apropiat de ea şi i-a spus:
- Tu, regină a nopţii, din neguri ai apărut ca un parfum de lumină în viaţa mea. Vrei să fii soţia mea?
(Sandra Tudurache - clasa a V-a )
