Lumea e o metafora folosită de prea multe ori
într-o poezie.
Iar eu parcă aș fi una cu ochi verzi,
ce stă cu tăcerea lipită de fereastră.
Privesc doar apusul violet,
cum își face drum prin umbra gândului meu.
Seara lumina e un magnet al fulgilor cu gust de
ceață.
Stă ascunsă după colțul străzii,
ca un uragan ce se teme de el însuși.
Mi-e teamă să o zic…
Cred îi este frică doar că ar putea fi
înlocuită.
(Temneanu Alexandra Miriam - cl. a IV-a D - 10 ani)
3 comentarii:
Alis mi-a placut foarete mult aceasta poezie si mi-a mai placut si foarte mult expresiile pe care le-ai folosi si sper sa te faci o poeta
Bravo Alis esti o poeta de la 11 ani
si sper sa fi in continoare! Si Alis eu vreau adresa ta de messenger ca nu vreu sa pierd prietenia dintre noi! Saluta toti copii din clasa din partea mea!
Lorena,adresa mea este: alys.marko
Trimiteți un comentariu