Farfurii zburătoare - de Cezarina Adamescu

Doamne, ce namilă de cer! Şi cum privesc copiii la el! E-un mister

cum de atâtea ocheade, nu cade! Şi cum ne mai ţine, fiindcă,  vezi bine, de

la o vreme, pe el zboară – cu miile – în loc de păsări – farfuriile. Ba, sub

ochii uimiţi ai unora trec şi sateliţi. Pe rute directe zboară fel şi fel de obiecte.

Ce timpuri şi ce obiceiuri, să-ntâlneşti la fiecare pas OZN-uri!

Uşoare şi grele de nu te mai poţi învârti de ele.

Degeaba şi-au scos astronomii lunete şi hărţi, OZN-urile taie aerul

în bucăţi. Taie hăul cu fierăstrăul. Taie cerul cu barda şi cu toporul şi îşi iau

zborul. Cerul îl scurmă, lăsând o lumină în urmă. Poate un magician, voind

să le-ajute, cu o baghetă le face pe rând nevăzute?

Cu un snop de raze strălucitoare, le-ajută să zboare?

Într-o zi, un copil a rămas de-a dreptul trăsnit văzând un asemenea

obiect nemaipomenit. Şi până să strige după ajutor, obiectul dispăruse în zbor.

Ce comedie! Nici mie nu-mi venea să cred această şmecherie.

Bună numai de aşternut pe hârtie. Teancuri de hârtie cât casa le-ar trebui

specialiştilor de la Nasa. Şi un milion de baghete ca să dirijeze atâţia sateliţi

şi rachete. Turnuri de control cu miile ca să urmărească farfuriile. Şi câte

milioane de maeştri, să se-nţeleagă cu extratereştrii. Fiindcă aceştia vorbesc

prin antene doar prin desene. Câteva triunghiuri, spirale, li se par mai

normale. Preferă aceste feluri unice ca să comunice. Îşi aleg o naţiune,  unpopor, pentru a-l învăţa limba lor!

Însă mie mi se pare complicat, de aceea mă întorc de unde-am plecat.

Eu cred că în curând, o să ai voie să zbori călare de-a dreptul pe nori!

Ai să-ţi pregăteşti în ajun o farfurie cu fragi sau cu mure şi tuleo! în

pădure. Şi până să te-apuce de părinţi dorul, farfuria o să-şi ia zborul!

Acuma, farfuria aceasta, nepoate, ca să meargă ca pe roate, trebuie

umplută cu tot felul de bucate alese, pe care tu, mofturos, le cam refuzi pe

la mese. Dacă nu găseşti nimica în oală, să nu pleci cu mânuţa goală. Ia un

platou pe care aşează un ou. Un ouşor pe care  l-a ouat o pasăre-n zbor.

Un ou mititel cu pistrui pe el. Din care va ieşi în  curând un pămătuf cu ochi

de piper. Care va locui în cer. Va fi steaua ta călăuzitoare pe care ţi-a

dăruit-o în somn cineva. Va fi o stea puiutoare sau ţiuitoare. Şi când o s-o

zăreşti pe cer, o vei striga pui-pui şi-o vei agăţa în cui. Într-un cui sau mai

bine în vârful unui brăduţ. De Crăciun ca să-ţi aducă un an mai bun. Şi,

firesc, pe Pruncul ceresc. Fără de care, în inima ta nu va fi niciodată sărbătoare.

Până atunci m-a apucat un dor nespus de păsările care nu ştiu

unde s-au dus. Şi o să tot oftez aşa, cu ochii pe cer, bunăoară, până la primăvară.

Dacă nu ai nici ou, nici platou ca să zbori teleleu, suie-te pe spinarea

unui zmeu. Şi ţine-l de chică, poate-ţi mai trece de frică.

Un zmeu, lucru comic zboară mai frumos decât un supersonic. Şi,

ce-i mai agreabil e că poate fi decapotabil. Cum porneşti de pe pământ, te

şi pomeneşti cu pletele-n vânt. Şi dacă-ţi pui mintea, măi nene, poţi să-i

coşi în coadă şi pene.

Acuma ştiţi că un zmeu cumsecade, nu şade decât în basme sau în

balade, fiindcă acolo îi place lui să dezlege şarade. Însă mai poţi găsi vreunul

pe-aici, uitat în pod la bunici.

Îi dregi sfoara şi coama  şi gata, poţi să-i trimiţi telegrama. Scrisă9

cu litrere de-o şchioapă cu un ac de albine: Zmeule, ia-mă în cârcă la tine!

Între timp, eu voi sta de veghe până parcurgi vreo două-trei leghe.

Voi sta de strajă pentru ca nimeni să nu rupă  această vrajă.

Din volumul ,,Poveşti pentru Georgiana"