Creațiile elevilor de clasa a IV-a B

Pentru a putea citi, click pe fiecare imagine!

Ședință de cenaclu literar nr. 2/ 2015

LUNI, 16 noiembrie 2015

la ora 18:00, în sala nr. 1

va avea loc 

ȘEDINȚA NR. 2

A CENACLULUI LITERAR

„MAI APROAPE DE CUVÂNT”

Pentru cei ce vor să creeze ceva în aceste zile (poezie sau eseu),

 le propun o temă inspirată din sărbătoarea ce va avea loc în săptămâna 16 - 22 noiembrie - Săptămâna Educației Globale, sărbătoare care are în acest an tema 

„Egalitatea trebuie să fie reală”
(egalitatea de șanse la educație)

"Saptamana Educatiei Globale" incurajeaza copiii, tinerii si profesorii sa initieze activitati educationale in domeniul cetateniei globale prin dezbaterea unor teme ca: diversitatea si inegalitatea, atat la nivel local cat si global, avand la baza principalele teme ale cetateniei globale: sensibilizarea intregii lumi asupra rolului de cetateni ai globului, respectarea diversitatii si a comunicarii interculturale, dorinta de a face ca lumea sa devina un loc mai echitabil si durabil, responsabilitatea asupra propriilor actiuni. ”

Sursa: http://www.calificativ.ro/SAPTAMANA_EDUCATIEI_GLOBALE-a16528.html

Creațiile elevilor

URARE
de Alexiuc A.

La mulţi ani, şcoala mea dragă!
Tu eşti dulce ca o fragă.
Te iubesc şcolarii toţi
Că-i înveţi ceea ce poţi.

Eşti frumoasă ca o floare,
Și-ai multe laboratoare. 
Biblioteca ta cea nouă
E ca  picurii de rouă.

Cu profesori foarte mulţi,
Doi directori ca doi munţi
Care-ades te-au lăudat,
Ca pe-un mare împarat.

Este ziua ta cea mare!
Ți-am făcut, în vers, urare
Într-o zi de sărbătoare,
Însemnată-n calendare.

MEREU
de Oana Cocieru

Cerșim zîmbete 
mereu...
Furăm săruturi
mereu...
Dăruim tot mai puțin
mereu...
Credem în oameni 
mereu...
Distrugem suflete
mereu...
Ne pierdem în gânduri 
mereu...
Trăim în iluzii
mereu...
Mereu...mereu...de ce mereu?

Mă întorc
de Rotariu Ștefania

Mă întorc la întuneric,
Prietenul meu vechi, 
Să vorbim ca pe vremuri, 
Prin noapte.

Nici vioara luminii
Nu mă va mai lua,
O să fim doar noi doi
Şi stelele.

Hotarul ceresc
O să ne cuprindă
În al nopţii azur 
Pe veci.

Iubirea
de Rotariu Ștefania

Când cerul îşi varsă gândurile,
Doar ea suspină.
Zâmbetul ei în lumina întunericului,
Ca deşertul risipit,
E vag, nu îţi zice nimic,
Dar ochii îi plâng de durere.

Ca o rază de mătase,
Ce-şi culege sentimentele,
Prin viaţa de sticlă,
O atingere o sparge.

Prin chipul de porţelan,
Nici zâmbetul nu o stinge,
În flăcările dorului,
Scânteile ochilor ei,
Ard.


Neînțeles
 de Ivaniuc Roxana Naomi

cioburi de frumusețe
sparte din cerul timpuriu
reflectă multicolor
zâmbetele primăverii

clipiri mototolite
uitate după stele
surprinzând nepăsarea
amintirilor de mohair

privire împânzită
scrijelită de noapte
zâmbește fumuriu
zorilor neînțeleși


Luna printre valuri
de Ivaniuc Roxana Naomi

Glasuri secate
Purtate de valuri
Sărută tremurând
Umbre de soare.

Pe țărmul adormit
Îmbrățișat de noapte
Luna domnește
În noduri de ceață.

Valurile înecate 
În propria singurătate
Inundă adâncurile
Cu suflete de gheață.

Zâmbete pătate
În apus de ceară
Scrijelesc trecutul
Vieții înnourate.

...
de Oana Cocieru

Mă prăbușesc 
în bezna grea.
Iar trupul mi se cutremură
într-un vag suspin...
Mă otrăvesc paginile albe,
căci tu ai șters totul...
Iar inima mi-e o ruină
spulberată de vînt. 
Mă ucid gîndurile și privirea
moartă printre frunze.
Iar sufletul e durerea
risipită în lacrimi mute...

Zâna Iarna
 de Alexiuc A.

Cucereşte pământul
Cu zăpadă cerească,
Aduce bucurii
Chiar de dimineaţă.

Copiii aleargă
Pe câmpul cel lung
Şi-ncearcă să prindă 
Cel mai mic fulg.

Ei se dau cu sania
Cu mare bucurie,
Şi-şi doresc ca noaptea
Să nu mai fie.

Şi-n ultimul rând 
Cea mai mare bucurie,
E că vine Crăciunul 
În mare armonie.

Mă gândesc
de Bianca B. 

Pe poteca de flori cristaline
Mă gândesc la un tablou
de primăvară

și îmi imaginez
bucuria fiind
o pată de culoare.

soarele să fie pictorul
iar eu, copilul
cu jocul.

... și florile să danseze
cu albinele
valsul soarelui.

Vreau

de Oana Cocieru

Vreau,
Să strecor clipele prin plasa din calendar,
A vremii.
Vreau ,
Să-mi refac inima ce-a trecut prin viața
Cenușită.
Vreau,
Să plîng, dar nu mai am lacrimi,
În ochi.
Vreau,
Să te iubesc din nou, dar m-ai rănit ,
Și nu mai pot.
Vreau,
Să-mi otrăvesc sufletul cu literele
Cărților.
Vreau,
Să mă pierd printre suspinele
Copacilor.
Vreau,
Să mă înalț, în timp ce frunzele
Cad.
Vreau ,
Să fiu în fiecare zi
Eu.

... 

de Oana Cocieru

Mă uit în trecut...
Găsesc doar, niște amintiri.
Stinse demult în beznă...
Aprind un chibrit
Ca să lumineze,
Dar s-a stins,
În vechile poze.
Mă uit în albumul,
Pierdut după o noptieră.
Simt iar un sentiment,
Numit dor.
Ce doare tare, înțepîndu-mă
Direct în inimă,ca pe o pernuță cu ace.
Mă uit în dulapul
Golit de fiare, de care nu pot uita.
E grea povara prăfuită de timp,
Și-o duc singură...îngînînd un cîntec echivoc.