poem pentru
tata
Îmi
amintesc
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil
un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece
în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau de ajuns
te săturai privindu-ne
așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări
( Publicat în volumul ,,Vindecat de nevisare" - 2012 )
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil
un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece
în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau de ajuns
te săturai privindu-ne
așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări
( Publicat în volumul ,,Vindecat de nevisare" - 2012 )
