Odată, într-un sat de munte, era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar pe cât de muncitor era omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:
—Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.
—Măi, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii; dar aşa pe degeaba, zi şi tu, e drept?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit asemenea ghete, aşa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceasta părintele l-a refuzat.
Când a venit şi a treia zi să-i ceară bani, ţăranul i-a spus:
—Uite, măi băiete – văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină. Dar în pod e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică. Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici să-ţi dau bani să-ţi cumperi ghetele.
N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat în curte strigând:
—Gata, tătucă, am vânturat grâul. Acum îmi dai banii?
—Nu! – a răspuns omul. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea. Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!
A plecat băiatul, dar nu putea înţelege de unde ştia tata că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate… Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.
—Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?
—Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să ştii că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheată. Ai înţeles?
Când a văzut băiatul că astfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete noi nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile de mai înainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-a dus şi în grădină să îşi ajute tatăl. Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele dar, mai mult decât atât, simţea cât de bine este să fii alături de părinţi şi să îi ajuţi.
Vocabular:
vestit - cunoscut, faimos;
uliţă - stradă;
răsplată - recompensă, plată;
a refuza - a nu accepta, a respinge;
se cuvine - trebuie, se cade,
se cere;
nu-l trăgea inima - nu dorea, nu voia;
să pierzi vremea - să leneveşti, să iroseşti
timpul;
îi crăpa obrazul de ruşine - se ruşina foarte tare.
RĂSPLATA
de Leon Magdan
Întrebări
1.Ce trebuia să facă băiatul ca să primească bani pentru ghete?
2.Cum a ştiut, de fiecare dată, tatăl că feciorul nu vânturase grâul?
|
Integrează în enunţuri cuvintele şi expresiile: vestit, a refuza, răsplată, se cuvine, „nu-l trăgea inima”, „să pierzi vremea”, Îi crapă obrazul de ruşine”.
|
Precizează care sunt personajele textului:
< ……………….
< ……………….
|
Ordonează enunţurile:
cBăiatul doarme.
cCând vântură grâul, gă-seşte ghetele.
cTatăl îi spune să vânture grâul.
cFiul cere bani pentru ghete.
cApoi stă la pândă.
|
Reţine învăţătura textului:
Nu e bine să fim leneşi şi să minţim.
Copiii trebuie să-i asculte pe părinţi şi să-i ajute.
|
Completează proverbele:
<Nici o osteneală, nici un……………… .
<Pe o ureche îi intră, ….
………………. .
<Minciuna e ca nisipul: ni se pare ………… când ne culcăm, dar e ………. când ne trezim.
|
